Închinarea „împotriva Legii”

Studiul 12

Miercuri , 14 septembrie 2011

Închinarea nu se referă doar la activitatea noastră din biserică, din ziua Sabatului. Ea cuprinde întreaga viaţă creştină: ceea ce credem, ceea ce proclamăm, cum ne purtăm. Esenţa închinării este ideea că Domnul este Creatorul şi Răscumpărătorul nostru. Toate celelalte elemente ale închinării decurg din acest adevăr fundamental şi sacru. Închinarea Îl are în centru pe Dumnezeu şi lucrările Sale de-a lungul istoriei. Închinarea autentică trebuie să-i aducă pe participanţi la o relaţie mai strânsă cu Domnul lor, la o atitudine de respect, veneraţie şi pocăinţă faţă de El şi la iubire faţă de El şi faţă de semenii lor.

Noi trebuie să ne gândim mereu la Domnul (Luca 21,36; Ps. 1,2), însă închinarea este un timp special şi unic în acest sens. Nu ne putem aştepta ca biserica sau conducătorii serviciilor divine, chiar dacă au un rol important, să ne ofere „pe tavă” experienţa închinării. Ceea ce contează este atitudinea cu care venim la biserică în Sabat.

Luca 21

36. Vegheaţi, dar, în tot timpul şi rugaţi-vă, ca să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile acestea care se vor întâmpla şi să staţi în picioare înaintea Fiului omului.”

Psalmul 1

2. Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!

Pe de altă parte, după cum am studiat în trimestrul acesta, închinarea este un mijloc, nu un scop în sine. Închinarea nu ne mântuieşte, ci este răspunsul nostru la faptul că am fost mântuiţi.

7. Ce acuzaţie i-a fost adusă lui Pavel şi ce ne spune lucrul acesta despre închinare? Fapte 18,1-16

Fapte 18

1. După aceea Pavel a plecat din Atena şi s-a dus la Corint.

2. Acolo a găsit pe un iudeu, numit Acuila, de neam din Pont, venit de curând din Italia, cu nevasta sa, Priscila, deoarece Claudiu poruncise ca toţi iudeii să plece din Roma. A venit la ei.

3. Şi, fiindcă avea acelaşi meşteşug, a rămas la ei şi lucrau: meseria lor era facerea corturilor.

4. Pavel vorbea în sinagogă în fiecare zi de Sabat şi îndupleca pe iudei şi pe greci.

5. Dar când au venit Sila şi Timotei din Macedonia, Pavel s-a dedat în totul propovăduirii şi dovedea iudeilor că Isus este Hristosul.

6. Fiindcă iudeii i se împotriveau şi-l batjocoreau, Pavel şi-a scuturat hainele şi le-a zis: „Sângele vostru să cadă asupra capului vostru; eu sunt curat. De acum încolo, mă voi duce la Neamuri.”

7. Şi, după ce a ieşit de acolo, a intrat în casa unui om temător de Dumnezeu, numit Iust, a cărui casă era vecină cu sinagoga.

8. Dar Crisp, fruntaşul sinagogii, a crezut în Domnul împreună cu toată casa lui. Şi mulţi dintre corinteni, care auziseră pe Pavel, au crezut şi ei şi au fost botezaţi.

9. Noaptea, Domnul a zis lui Pavel într-o vedenie: „Nu te teme; ci vorbeşte şi nu tăcea,

10. căci Eu sunt cu tine; şi nimeni nu va pune mâna pe tine, ca să-ţi facă rău: vorbeşte, fiindcă am mult norod în această cetate.”

11. Aici a rămas un an şi şase luni şi învăţa printre corinteni Cuvântul lui Dumnezeu.

12. Pe când era Galion cârmuitor al Ahaiei, iudeii s-au ridicat cu un gând împotriva lui Pavel, l-au dus înaintea scaunului de judecată

13. şi au zis: „Omul acesta aţâţă pe oameni să se închine lui Dumnezeu într-un fel care este împotriva Legii.”

14. Pavel voia să înceapă vorba, când Galion a zis iudeilor: „Dacă ar fi vorba de vreo faptă rea sau de vreo blestemăţie, v-aş asculta după cuviinţă, iudeilor!

15. Dar dacă este vorba de neînţelegeri asupra unui cuvânt, asupra unor nume şi asupra Legii voastre, treaba voastră: eu nu vreau să fiu judecător peste aceste lucruri.”

16. Şi i-a alungat de la scaunul de judecată.

Pavel a fost acuzat că îi convingea pe oameni „ să se închine lui Dumnezeu într-un fel care este împotriva Legii” (vers. 13). (Chiar şi iudeii care credeau în Isus îi aduceau această acuzaţie lui Pavel.) Mesajul din Fapte 18 este că oamenii aceştia erau atât de înrădăcinaţi în tradiţie, atât de preocupaţi de obiceiurile trecutului, atât de captivaţi de formele de închinare, încât, atunci când Pavel le-a vorbit despre Acela care ar fi trebuit să Se afle în centrul închinării lor, despre Acela Căruia I se închinau fără să-şi dea seama, despre Acela spre care arătau toate serviciile lor de închinare, ei L-au respins. Erau atât de preocupaţi de Lege, încât nu L-au văzut pe Acela spre care arăta Legea!

Societatea în care trăim este cu totul diferită de cea în care a trăit Pavel, dar şi noi trebuie să avem grijă ca formele şi tradiţiile să nu devină esenţa credinţei noastre. Orice închinare care nu ne duce direct la Cruce este greşită.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO