Adu-ţi aminte de Creatorul tău!

Studiul 3

Luni , 11 iulie 2011

Biblia începe cu celebrele cuvinte: „La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul.” Verbul „a făcut” (bara) se referă în mod exclusiv la activităţile lui Dumnezeu. Omul poate construi, poate compune, poate da formă, dar numai Dumnezeu poate crea (bara) spaţiu, timp, materie şi energie – elementele esenţiale ale lumii materiale în care trăim. Toate acestea există, pentru că Dumnezeu le-a făcut.

Este adevărat că modul în care El le-a adus la existenţă rămâne un mister. Ştiinţa de-abia reuşeşte să explice ce este materia, dar nu poate să arate cum a fost creată şi de ce există în forma aceasta! Totuşi să nu uităm niciodată de unde „vine” materia. „Cerurile au fost făcute prin Cuvântul Domnului şi toată oştirea lor prin suflarea gurii Lui… Căci El zice şi se face; porunceşte şi ce porunceşte ia fiinţă” (Ps. 33,6.9).

De obicei, atunci când termină o lucrare plănuită, oamenii marchează acest lucru printr-o festivitate. De exemplu, când terminăm de construit o biserică, obişnuim să o dedicăm lui Dumnezeu. Tot la fel, Dumnezeu a comemorat evenimentul încheierii creării planetei Pământ prin punerea deoparte a unei zile speciale, Sabatul.

3. Compară Isaia 40,25.26; 45,12.18; Col. 1,16.17 şi Evr. 1,2 cu Is. 44,15-20 şi 46,5-7. Ce se subliniază în aceste versete?

Isaia 40

25. „Cu cine Mă veţi asemăna, ca să fiu deopotrivă cu el? – zice Cel Sfânt.

26. Ridicaţi-vă ochii în sus şi priviţi! Cine a făcut aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în şir, oştirea lor? El le cheamă pe toate pe nume; aşa de mare e puterea şi tăria Lui, că una nu lipseşte.

Isaia 45

12. Eu am făcut pământul şi am făcut pe om pe el; Eu cu mâinile Mele am întins cerurile şi am aşezat toată oştirea lor.

18. Căci aşa vorbeşte Domnul, Făcătorul cerurilor, singurul Dumnezeu care a întocmit pământul, l-a făcut şi l-a întărit, l-a făcut nu ca să fie pustiu, ci l-a întocmit ca să fie locuit: „Eu sunt Domnul, şi nu este altul!

Coloseni 1

16. Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El.

17. El este mai înainte de toate lucrurile, şi toate se ţin prin El.

Evrei 1

2. la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin care a făcut şi veacurile.

Isaia 44

15. Copacii aceştia slujesc omului pentru ars, el îi ia şi se încălzeşte cu ei. Îi pune pe foc, ca să coacă pâine, şi tot din ei face şi un dumnezeu căruia i se închină, îşi face din ei un idol şi îngenunchează înaintea lui!

16. O parte din lemnul acesta o arde în foc, cu o parte fierbe carne, pregăteşte o friptură şi se satură; se şi încălzeşte şi zice: „Ha! Ha! m-am încălzit, simt focul!”

17. Cu ce mai rămâne însă face un dumnezeu, idolul lui. Îngenunchează înaintea lui, i se închină, îl cheamă şi strigă: „Mântuieşte-mă, căci tu eşti dumnezeul meu!”

18. Ei nu pricep şi nu înţeleg, căci li s-au lipit ochii, ca să nu vadă, şi inima, ca să nu înţeleagă.

19. Niciunul nu intră în sine însuşi, şi n-are nici minte, nici pricepere să-şi zică: „Am ars o parte din el în foc, am copt pâine pe cărbuni, am fript carne şi am mâncat-o: şi să fac din cealaltă parte o scârbă? Să mă închin înaintea unei bucăţi de lemn?”

20. El se hrăneşte cu cenuşă, inima lui amăgită îl duce în rătăcire, ca să nu-şi mântuiască sufletul şi să nu zică: „N-am oare o minciună în mână?”

Isaia 46

5. Cu cine Mă veţi pune alături ca să Mă asemănaţi? Cu cine Mă veţi asemăna şi Mă veţi potrivi?

6. Ei varsă aurul din pungă şi cântăresc argintul în cumpănă; tocmesc un argintar să facă un dumnezeu din ele şi se închină şi îngenunchează înaintea lui.

7. Îl poartă, îl iau pe umăr, îl pun la locul lui; acolo rămâne, şi nu se mişcă din locul lui. Apoi strigă la el, dar nu răspunde, nici nu-i scapă din nevoie.

Din momentul în care marea luptă dintre Hristos şi Satana a ajuns pe pământ, vrăjmaşul a încercat să-i determine pe oameni să se îndoiască de existenţa adevăratului Dumnezeu, Creatorul, sau să o nege. Prin ignorarea Cuvântului Său ori prin negarea dovezilor puterii Sale creatoare, oamenii încearcă să caute alte explicaţii ale originii lor. Au fost propuse tot felul de teorii. În prezent, cea mai răspândită este teoria evoluţionismului, care susţine că toate formele de viaţă au venit la existenţă prin mutaţii aleatorii şi prin selecţia naturală. De curând, cineva a venit cu teoria că oamenii nu sunt altceva decât nişte proiecţii computerizate şi că nu existăm în realitate, ci suntem nişte simple imagini create pe computer de către nişte fiinţe extraterestre superioare. Am putea, aşadar, să argumentăm că idolii de lemn din cartea lui Isaia, la care se închinau meşterii care îi făceau, sunt la fel de buni ca teoriile actuale ale originii omului!

Faptul că acceptăm Sabatul ca pe un semn de aducere-aminte al creaţiunii încheiate de Dumnezeu în şase zile ne protejează de teoriile false despre originea noastră. Ar fi dispus cineva să se închine unui Dumnezeu care ar fi recurs la procesul defectuos şi agresiv al evoluţiei pentru a ne crea?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO