marți, 12 iulie 2011
2

Eliberare din sclavie

Studiul 3

Marți , 12 iulie 2011

După cum am văzut deja, Sabatul ne îndreptă atenţia atât spre creaţiune (o temă importantă a închinării), cât şi spre răscumpărare. În Deuteronomul 5,15 se spune astfel: „Adu-ţi aminte că şi tu ai fost rob în ţara Egiptului şi Domnul, Dumnezeul tău, te-a scos din ea cu mână tare şi cu braţ întins: de aceea ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, să ţii ziua de odihnă”. Cuvintele acestea ne trimit cu gândul la tema principală a mesajului primului înger, şi anume la tema răscumpărării şi a mântuirii.

Răscumpărarea este simbolizată aici prin ceea ce a făcut Domnul pentru copiii lui Israel în timpul exodului. Niciun dumnezeu din Egipt nu a avut puterea de a împiedica această naţiune să iasă din ţara sclaviei ei. Numai Dumnezeul lui Israel, care li S-a descoperit prin minuni impresionante şi prin măreţia şi slava Sa orbitoare, a avut puterea de a-i elibera pe copii Săi „cu mână tare şi cu braţ întins” (Deut. 5,15). Dumnezeu dorea ca ei să îşi aducă aminte că „numai Domnul este Dumnezeu şi că nu este alt Dumnezeu afară de El” (Deut. 4,35). De aceea, le-a dat ziua Sabatului, care să le reamintească mereu de marea eliberare. Nouă, Sabatul ne aduce aminte că Domnul Hristos ne-a eliberat din sclavia păcatului.

4. Ce făgăduinţe ne sunt oferite în Romani 6,16-23? Ce legătură au ele cu scoaterea israeliţilor din Egipt?

Romani 6

16. Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?
17. Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că, după ce aţi fost robi ai păcatului, aţi ascultat acum din inimă de dreptarul învăţăturii pe care aţi primit-o.
18. Şi, prin chiar faptul că aţi fost izbăviţi de sub păcat, v-aţi făcut robi ai neprihănirii. –
19. Vorbesc omeneşte, din pricina neputinţei firii voastre pământeşti: după cum odinioară v-aţi făcut mădularele voastre roabe ale necurăţiei şi fărădelegii, aşa că săvârşeaţi fărădelegea, tot aşa, acum trebuie să vă faceţi mădularele voastre roabe ale neprihănirii, ca să ajungeţi la sfinţirea voastră!
20. Căci, atunci când eraţi robi ai păcatului, eraţi slobozi faţă de neprihănire.
21. Şi ce roade aduceaţi atunci? Roade de care acum vă este ruşine: pentru că sfârşitul acestor lucruri este moartea.
22. Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit viaţa veşnică.
23. Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.

Noul Testament ne arată clar că, pentru a ieşi din sclavia păcatului, avem nevoie de un Mântuitor puternic, la fel cum israeliţii au avut nevoie de un Eliberator puternic pentru a ieşi din robia egipteană. Dumnezeul care i-a eliberat pe ei din sclavie este acelaşi Dumnezeu care ne eliberează şi pe noi de păcat.

Nu este acesta un motiv suficient de temeinic pentru a ne închina Domnului? Copiii lui Israel au cântat un imn foarte frumos după ce au fost eliberaţi (vezi Ex. 15). Pentru noi, închinarea în Sabat ar trebui să fie o sărbătoare şi o comemorare a harului lui Dumnezeu, care ne-a izbăvit de pedeapsa păcatului (care a căzut asupra Domnului Isus) şi, în acelaşi timp, de puterea înrobitoare a păcatului.

Exodul 15

1. Atunci Moise şi copiii lui Israel au cântat Domnului cântarea aceasta. Ei au zis: „Voi cânta Domnului, căci Şi-a arătat slava: a năpustit în mare pe cal şi pe călăreţ.
2. Domnul este tăria mea şi temeiul cântărilor mele de laudă: El m-a scăpat. El este Dumnezeul meu: pe El Îl voi lăuda; El este Dumnezeul tatălui meu: pe El Îl voi preamări.
3. Domnul este un războinic viteaz: numele Lui este Domnul.
4. El a aruncat în mare carele lui faraon şi oastea lui; luptătorii lui aleşi au fost înghiţiţi în Marea Roşie.
5. I-au acoperit valurile şi s-au coborât în fundul apelor, ca o piatră.
6. Dreapta Ta, Doamne, şi-a făcut vestită tăria; mâna Ta cea dreaptă, Doamne, a zdrobit pe vrăjmaşi.
7. Prin mărimea măreţiei Tale, Tu trânteşti la pământ pe vrăjmaşii Tăi; Îţi dezlănţui mânia, şi ea-i mistuie ca pe o trestie.
8. La suflarea nărilor Tale, s-au îngrămădit apele, s-au ridicat talazurile ca un zid şi s-au închegat valurile în mijlocul mării.
9. Vrăjmaşul zicea: „Îi voi urmări, îi voi ajunge, voi împărţi prada de război; mă voi răzbuna pe ei, voi scoate sabia şi-i voi nimici cu mâna mea!”
10. Dar Tu ai suflat cu suflarea Ta: şi marea i-a acoperit; ca plumbul s-au afundat în adâncimea apelor.
11. Cine este ca Tine între dumnezei, Doamne? Cine este ca Tine minunat în sfinţenie, bogat în fapte de laudă, şi făcător de minuni?
12. Tu Ţi-ai întins mâna dreaptă: şi i-a înghiţit pământul.
13. Prin îndurarea Ta, Tu ai călăuzit şi ai izbăvit pe poporul acesta; iar prin puterea Ta îl îndrepţi spre locaşul sfinţeniei Tale.
14. Popoarele vor afla lucrul acesta şi se vor cutremura: apucă groaza pe filisteni,
15. se înspăimântă căpeteniile Edomului, şi un tremur apucă pe războinicii lui Moab; toţi locuitorii Canaanului leşină de la inimă.
16. Îi va apuca teama şi spaima; iar văzând măreţia braţului Tău, vor sta muţi ca o piatră, până va trece poporul Tău, Doamne! Până va trece poporul pe care Ţi l-ai răscumpărat.
17. Tu îi vei aduce şi-i vei aşeza pe muntele moştenirii Tale, în locul pe care Ţi l-ai pregătit ca locaş, Doamne, la Templul pe care mâinile Tale l-au întemeiat, Doamne!
18. Şi Domnul va împărăţi în veac şi în veci de veci.
19. Căci caii lui faraon, carele şi călăreţii lui au intrat în mare, şi Domnul a adus peste ei apele mării; dar copiii lui Israel au mers ca pe uscat prin mijlocul mării.”
20. Maria, prorociţa, sora lui Aaron, a luat în mână un timpan, şi toate femeile au venit după ea, cu timpane şi jucând.
21. Maria răspundea copiilor lui Israel: „Cântaţi Domnului, căci Şi-a arătat slava: a năpustit în mare pe cal şi pe călăreţ.”
22. Moise a pornit pe Israel de la Marea Roşie. Au apucat înspre pustiul Şur; şi, după trei zile de mers în pustiu, n-au găsit apă.
23. Au ajuns la Mara; dar n-au putut să bea apă din Mara, pentru că era amară. De aceea locul acela a fost numit Mara.
24. Poporul a cârtit împotriva lui Moise, zicând: „Ce avem să bem?”
25. Moise a strigat către Domnul; şi Domnul i-a arătat un lemn, pe care l-a aruncat în apă. Şi apa s-a făcut dulce. Acolo a dat Domnul poporului legi şi porunci, şi acolo l-a pus la încercare.
26. El a zis: „Dacă vei asculta cu luare aminte glasul Domnului Dumnezeului tău, dacă vei face ce este bine înaintea Lui, dacă vei asculta de poruncile Lui şi dacă vei păzi toate legile Lui, nu te voi lovi cu niciuna din bolile cu care am lovit pe egipteni; căci Eu sunt Domnul care te vindecă.”
27. Au ajuns la Elim, unde erau douăsprezece izvoare de apă şi şaptezeci de finici. Şi au tăbărât acolo, lângă apă.

Ce înseamnă în mod concret să nu mai fim sclavii păcatului? Înseamnă că nu mai suntem păcătoşi sau că nu mai comitem niciun păcat? Cum te poţi deprinde să ceri împlinirea în dreptul tău a făgăduinţelor eliberării oferite în Evanghelie?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO