Studiul 1

Vineri , 1 iulie 2011

Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, capitolele „Creaţiunea”, „Ispitirea şi căderea”, „Cain şi Abel puşi la încercare”, „După potop”, „Încercarea credinţei” şi „Noaptea luptei”.

Acest vot [al lui Iacov] a fost revărsarea unei inimi pline de recunoştinţă pentru asigurarea iubirii şi a îndurării lui Dumnezeu. Iacov înţelegea că Dumnezeu are asupra lui drepturi pe care trebuie să le recunoască şi că dovezile speciale ale bunătăţii divine acordate lui cer un răspuns. Tot astfel, orice binecuvântare revărsată asupra noastră cere un răspuns pe care trebuie să-l dăm Autorului tuturor îndurărilor. Creştinul trebuie să-şi cerceteze adesea trecutul vieţii şi să-şi amintească plin de recunoştinţă preţioasele izbăviri pe care Dumnezeu le-a lucrat şi le lucrează pentru el… El ar trebui să recunoască toate aceste dovezi ale grijii ocrotitoare a îngerilor cereşti. Având în vedere aceste nenumărate binecuvântări, el ar trebui să întrebe adesea, cu o inimă supusă şi recunoscătoare: «Cum voi răsplăti Domnului toate binefacerile Lui faţă de mine?» (Ps.116,12).” – Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, pag. 187

Întrebări pentru discuţie

1. Meditaţi la neprihănirea prin credinţa în jertfa lui Hristos pentru noi, ca punct central al închinării noastre. Puneţi-vă următoarele întrebări: (1) De ce ne închinăm Lui? (2) Ce a făcut El, pentru ca să fie vrednic de închinare? (3) La ce serveşte închinarea înaintea lui Dumnezeu?

2. Cum putem transforma serviciile divine într-un instrument de mărturisire despre caracterul lui Dumnezeu şi despre atributele Sale? Ce elemente ale închinării, studiate săptămâna aceasta, pot fi deosebit de utile în lucrarea de mărturisire?

3. Recitiţi relatarea în care Avraam îi dă zecime lui Melhisedec (Gen. 14,20). De ce a da zecime este un act de închinare? Ce Îi spunem lui Dumnezeu atunci când Îi înapoiem zecimea?

Geneza 14

20. Binecuvântat să fie Dumnezeul cel Preaînalt, care a dat pe vrăjmaşii tăi în mâinile tale!” Şi Avram i-a dat zeciuială din toate.

4. Meditaţi mai mult la temerea şi respectul cu care trebuie să venim la închinare. De ce este atitudinea aceasta atât de importantă? De ce este greşit să-L coborâm pe Dumnezeu la nivelul nostru, să manifestăm faţă de El aceeaşi atitudine pe care o avem faţă de un prieten bun şi nimic mai mult?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO