miercuri, 23 martie 2011
4

Slujirea

Studiul 13

Miercuri , 23 martie 2011

Lucrarea misionară a adventiştilor de ziua a şaptea se împarte în două mari ramuri de slujire: învăţare/predicare şi vindecare/ajutorare. Ele reprezintă cele două mari misiuni pe care Şi le-a asumat şi pe care le-a îndeplinit Mântuitorul în lucrarea Sa (vezi Mat. 9,35 şi Fapte 10,38). Mai mult decât atât, adventiştii sunt recunoscuţi în lume şi pentru activitatea lor în domeniul sănătăţii şi al ajutoarelor umanitare.

Matei 9

35. Isus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi vindecând orice fel de boală şi orice fel de neputinţă care era în norod.

Fapte 10

38. cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul; căci Dumnezeu era cu El.

Dar, în multe zone, aceste două ramuri s-au instituţionalizat în mare măsură. De aceea, un membru obişnuit al bisericii nu reuşeşte să se implice direct în aceste ramuri ale slujirii. Unii oferă sprijin financiar, alţii lasă lucrarea în seama celor specializaţi, iar alţii, din nefericire, rămân indiferenţi. Însă cei care nu au o contribuţie directă la împlinirea acestei misiuni pierd o mare binecuvântare.

De ce? Fiindcă slujirea nevoilor altora este însoţită de o mare binecuvântare personală. Gestul simplu de a le oferi ceva direct celor în nevoie, de a-i ajuta pe bolnavi sau de a asculta pur şi simplu problemele altora va avea ca rezultat o mare binecuvântare pentru cel care slujeşte. Există ceva în noi, există un lucru care nu s-a şters total în urma celor şase mii de ani de păcat: ne simţim bine, ne simţim împliniţi, atunci când le slujim altora.

5. Ce ne spune Domnul Isus în Mat. 25,34-46? Cum înţelegem cuvintele Sale în lumina textului din Efes. 2,8.9?

Matei 25

34. Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: „Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii.
35. Căci am fost flămând, şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi M-aţi primit;
36. am fost gol, şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă, şi aţi venit pe la Mine.”
37. Atunci cei neprihăniţi Îi vor răspunde: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând şi Ţi-am dat să mănânci? Sau fiindu-Ţi sete şi Ţi-am dat de ai băut?
38. Când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit? Sau gol şi Te-am îmbrăcat?
39. Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă şi am venit pe la Tine?”
40. Drept răspuns, Împăratul le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.”
41. Apoi va zice celor de la stânga Lui: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!
42. Căci am fost flămând, şi nu Mi-aţi dat să mănânc; Mi-a fost sete, şi nu Mi-aţi dat să beau;
43. am fost străin, şi nu M-aţi primit; am fost gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în temniţă, şi n-aţi venit pe la Mine.”
44. Atunci Îi vor răspunde şi ei: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând, sau fiindu-Ţi sete, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă, şi nu Ţi-am slujit?”
45. Şi El, drept răspuns, le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut.”
46. Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, iar cei neprihăniţi vor merge în viaţa veşnică.”

Efeseni 2

8. Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.
9. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.

Mântuirea nu este prin fapte. Dacă ar fi prin fapte, nimeni nu ar fi mântuit. Harul lui Dumnezeu, manifestat prin jertfa Domnului Isus în locul nostru, este singurul mijloc de mântuire. Pe de altă parte, acceptarea personală a harului lui Dumnezeu are ca rezultat fapte bune, iar aceste fapte sunt dovada că trăim pentru Dumnezeu. Faptele noastre bune ar trebui să fie rezultatul direct al faptului că ştim că am primit deja mântuirea prin Isus. Ele ar trebui să fie urmarea lucrării Sale în noi. Faptele bune sunt rodul firesc pe care îl aducem când suntem mântuiţi, şi nicidecum o cale de mântuire. Cât de important este să nu uităm niciodată această distincţie!

Aşadar, cei care le slujesc altora (ca să-şi manifeste recunoştinţa faţă de Dumnezeu pentru mântuirea pe care au primit-o prin Hristos) se bucură de o mare binecuvântare emoţională şi spirituală. Mulţi oameni care au probleme emoţionale s-ar simţi cu mult mai bine, dacă şi-ar abate gândurile de la ei înşişi şi dacă s-ar gândi la alţii.

Eşti nemulţumit sau nefericit? Probabil că te gândeşti prea mult la tine! Participă la o activitate de slujire şi vezi care sunt rezultatele.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO