Studiul 5

Miercuri , 26 ianuarie

7. Unul dintre semnele cele mai clare ale sentimentului de vinovăţie este descris în Matei 26,75. De ce se simţea Petru atât de vinovat? Ai trecut vreodată printr-o experienţă asemănătoare? Dacă da, ce anume te-a ajutat să iei hotărârea de a nu mai repeta greşeala?

Matei 26

75. Şi Petru şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Isus: „Înainte ca să cânte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Şi a ieşit afară şi a plâns cu amar.

Petru şi-a exprimat de două ori siguranţa că va rămâne credincios şi nu-L va tăgădui pe Învăţătorul său. A doua oară când a făcut acest lucru, Domnul tocmai îl avertizase că avea să se lepede de El de trei ori în noaptea aceea. După câteva ore, două femei au spus că Petru era unul dintre ucenicii lui Isus, însă el L-a tăgăduit pe Domnul de fiecare dată. Apoi, câţiva slujitori ai marelui preot l-au întrebat dacă era dintre ucenicii lui Isus, iar el a exclamat: „Nu sunt!” (Ioan 18,25). Observăm că în acel context se considera că acuzatorii (femei, slujitori) deţineau un statut social inferior. Probabil că, mai târziu, faptul acesta a sporit şi mai mult ruşinea şi vina lui Petru.

Ioan 18

25. Simon Petru stătea acolo şi se încălzea. Ei i-au zis: „Nu cumva eşti şi tu unul din ucenicii Lui?” El s-a lepădat şi a zis: „Nu sunt.”

Totuşi mesajul principal este acela că Petru a plâns şi plânsul acesta l-a dus la pocăinţă, la schimbarea inimii şi la o convertire adevărată, chiar dacă procesul în sine a fost dureros. În unele cazuri, aceştia sunt paşii necesari: trebuie să ne vedem exact aşa cum suntem, să vedem care este starea inimii noastre şi să ne dăm seama de câtă trădare suntem în stare, iar apoi să cădem zdrobiţi înaintea Domnului, la fel ca Petru.

Cu ochii orbiţi de lacrimi, [Petru] îşi îndreaptă paşii către singurătatea oferită de grădina Ghetsemani şi se prăbuşeşte în locul în care a văzut silueta prosternată a Mântuitorului, când transpiraţia însângerată I-a ţâşnit prin pori din pricina agoniei. Cuprins de remuşcări, Petru îşi aminteşte că dormea când Isus Se ruga în acele ceasuri înfricoşătoare. Inima lui mândră se sfâşie şi lacrimi de pocăinţă udă firele de iarbă pătate doar de curând de picăturile de sudoare însângerată a scumpului Fiu al lui Dumnezeu. El a părăsit acea grădină ca om convertit. În acel moment, era pregătit să arate milă faţă de cei ispitiţi. El fusese smerit şi putea arăta compasiune faţă de cei slabi şi greşiţi.” – Ellen G. White, Mărturii, vol. 3, pag. 416

Primele capitole din Faptele apostolilor ne oferă dovada incontestabilă a transformării lui Petru. Lucrarea lui de predicare şi de conducere a bisericii şi minunile săvârşite de el au fost extraordinare şi au dus la mântuirea multor oameni. De asemenea, activitatea lui a aşezat temeliile bisericii, ca trup al lui Hristos. Moartea lui, anticipată de Isus în Ioan 21,18, a fost socotită o onoare, fiindcă a murit în acelaşi fel ca Învăţătorul lui.

Ioan 21

18. Adevărat, adevărat îţi spun că atunci când erai mai tânăr, singur te încingeai şi te duceai unde voiai; dar când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile, şi altul te va încinge şi te va duce unde nu vei voi.”

Te-au făcut căderile şi eşecurile tale mai sensibil faţă de căderile şi eşecurile altora? Cum poţi învăţa să le slujeşti oamenilor care trec prin suferinţe?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO