Iertare completă
Studiul 5
Joi , 27 ianuarie
8. Ce făgăduinţă avem în Rom. 8,1? Cum putem să ne-o însuşim?
Romani 8
1. Acum, dar, nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.Iertarea lui Dumnezeu este atât de înaltă, atât de adâncă şi atât de largă, încât este imposibil să o înţelegem pe deplin. Nici chiar actul de iertare al celui mai generos om de pe planetă nu se poate compara cu iertarea Sa. El este atât de desăvârşit, iar noi suntem atât de greşiţi; cu toate acestea, toţi putem primi iertare deplină în momentul în care cerem împlinirea făgăduinţelor în dreptul nostru, prin credinţă şi predare deplină.
9. Cum te ajută textele următoare să înţelegi mai bine iertarea lui Dumnezeu?
Psalmii 103
12. cât este de departe răsăritul de apus, atât de mult depărtează El fărădelegile noastre de la noi.Isaia 1
18. Veniţi totuşi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna.Mica 7
19. El va avea iarăşi milă de noi, va călca în picioare nelegiuirile noastre, şi vei arunca în fundul mării toate păcatele lor.Biblia foloseşte imagini cunoscute din lumea materială pentru a ne ajuta să înţelegem semnificaţia unor noţiuni dificile. Din ceea ce cunoaştem, zăpada şi lâna sunt nişte exemple bune pentru albul imaculat; fundul mării este locul cel mai adânc pe care ni-l putem închipui; din punct de vedere geografic, cele mai îndepărtate puncte sunt estul şi vestul. Ele sunt câteva simboluri limitate ale iertării lui Dumnezeu.
Un vitraliu din Mănăstirea Elstow înfăţişează o scenă inspirată din Călătoria pelerinului, de Bunyan. Creştinul, personajul principal al cărţii, stă în genunchi la piciorul crucii. Povara grea a vinovăţiei lui îi cade de pe umeri şi lucrul acesta îi aduce o uşurare sufletească extraordinară. Creştinul spune: „A dispărut cu totul”. Povara nu mai este. Durerea pe care o aducea, ţepuşul ei, neliniştea şi ruşinea au dispărut pentru totdeauna! Din cauza nedesăvârşirilor noastre, din cauza egoismului şi a modului în care îi tratăm pe ceilalţi, ne este greu să înţelegem iertarea desăvârşită, completă, a lui Dumnezeu. Putem pur şi simplu să o primim prin credinţă şi să ne rugăm: „Doamne, îmi mărturisesc păcatele cu smerenie înaintea Ta şi Te rog să mă ierţi şi să mă curăţeşti. Amin”.
Cum putem să ne asigurăm că păcatele noastre sunt iertate atunci când simţămintele noastre ne spun contrariul? Pe baza căror motive, putem să credem că suntem iertaţi, în ciuda simţămintelor noastre?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
