Lucrarea unui slujitor

1. Scrie o listă succintă a îndatoririlor unui slujitor, pe baza versetelor următoare: Geneza 24,2-4; 39,4-6; Luca 14,17; 17,7.8; Fapte 2,18.

Geneza 24

2. Avraam a zis celui mai bătrân rob din casa lui, care era îngrijitorul tuturor averilor lui: „Pune-ţi, te rog, mâna sub coapsa mea;

3. şi te voi pune să juri pe Domnul, Dumnezeul cerului şi Dumnezeul pământului că nu vei lua fiului meu o nevastă dintre fetele canaaniţilor, în mijlocul cărora locuiesc,

4. ci te vei duce în ţara şi la rudele mele să iei nevastă fiului meu, Isaac.”

Geneza 39

4. Iosif a căpătat mare trecere înaintea stăpânului său, care l-a luat în slujba lui, l-a pus mai mare peste casa lui şi i-a încredinţat tot ce avea.

5. De îndată ce Potifar l-a pus mai mare peste casa lui şi peste tot ce avea, Domnul a binecuvântat casa egipteanului, din pricina lui Iosif; şi binecuvântarea Domnului a fost peste tot ce avea el, fie acasă, fie la câmp.

6. Egipteanul a lăsat pe mâinile lui Iosif tot ce avea şi n-avea altă grijă decât să mănânce şi să bea. Dar Iosif era frumos la statură şi plăcut la chip.

Luca 14

17. La ceasul cinei, a trimis pe robul său să spună celor poftiţi: „Veniţi, căci iată că toate sunt gata.”

Luca 17

7. Cine dintre voi, dacă are un rob care ară sau paşte oile, îi va zice, când vine de la câmp: „Vino îndată şi şezi la masă”?

8. Nu-i va zice mai degrabă: „Găteşte-mi să mănânc, încinge-te şi slujeşte-mi până voi mânca şi voi bea eu; după aceea, vei mânca şi vei bea şi tu”?

Fapte 2

18. Da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu şi vor proroci.

A sluji înseamnă în primul rând a-ţi lăsa deoparte nevoile, dorinţele şi confortul şi a te implica pe deplin în viaţa altcuiva. Un slujitor îndeplineşte poruncile stăpânului pentru realizarea planurilor, dorinţelor şi activităţilor acestuia. Uneori, slujitorul trebuie să transmită mesaje, să însoţească pe cineva, să acţioneze în numele stăpânului şi să îndeplinească treburi casnice.

Alteori, administrează banii şi îngrijeşte de casă, dar întotdeauna un slujitor lucrează pentru stăpân, nu pentru sine. Ghehazi era slujitorul profetului Elisei. A fi slujitorul unui profet era un privilegiu unic. Faptul acesta implica mai mult decât treburile casnice. Era un fel de ucenicie. Elisei însuşi fusese slujitorul lui Ilie (1 Regi 19,19-21). Deşi lucrarea unui profet depindea de o chemare divină, s-ar părea că această perioadă specială în care slujeau împreună îl ajuta pe cel ce urma să ajungă profet să-şi dezvolte credinţa în Dumnezeu. Prin faptul că îi slujea stăpânului său, Ilie, Elisei avea să înveţe să renunţe la sine şi să le slujească altora. Lucrul acesta se dovedeşte a fi calificarea cea mai bună pentru orice lucrare viitoare. Nu avem niciun raport cu privire la chemarea lui Ghehazi, dar vom vedea ocaziile care i s-au oferit.

1 Regi 19

19. Ilie a plecat de acolo şi a găsit pe Elisei, fiul lui Şafat, arând. Înaintea lui erau douăsprezece perechi de boi, şi el era cu a douăsprezecea. Ilie s-a apropiat de el şi şi-a aruncat mantaua pe el.

20. Elisei a părăsit boii, a alergat după Ilie şi a zis: „Lasă-mă să sărut pe tatăl meu şi pe mama mea şi te voi urma.” Ilie i-a răspuns: „Du-te, şi apoi întoarce-te: dar gândeşte-te la ce ţi-am făcut.”

21. După ce s-a depărtat de Ilie, s-a întors şi a luat o pereche de boi pe care i-a adus jertfă; cu uneltele boilor le-a fiert carnea şi a dat-o oamenilor s-o mănânce. Apoi s-a sculat, a urmat pe Ilie şi a fost în slujba lui.

Ideea de a fi slujitor nu este restrânsă doar la vremurile Vechiului Testament. Isus a spus că dispoziţia de a fi slujitor este o cerinţă preliminară pentru orice poziţie de conducere în biserică (Marcu 9,35).

Marcu 9

35. Atunci Isus a şezut jos, a chemat pe cei doisprezece şi le-a zis: „Dacă vrea cineva să fie cel dintâi, trebuie să fie cel mai de pe urmă din toţi şi slujitorul tuturor!”

2. Cum arată Ioan 13,1-17 legătura dintre conducere şi slujire?

Ioan 13

1. Înainte de praznicul Paştilor, Isus, ca Cel care ştia că I-a sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl, şi, fiindcă iubea pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt.

2. În timpul Cinei, după ce diavolul pusese în inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, gândul să-L vândă,

3. Isus, fiindcă ştia că Tatăl Îi dăduse toate lucrurile în mâini, că de la Dumnezeu a venit şi la Dumnezeu Se duce,

4. S-a sculat de la masă, S-a dezbrăcat de hainele Lui, a luat un ştergar şi S-a încins cu el.

5. Apoi a turnat apă într-un lighean şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins.

6. A venit deci la Simon Petru. Şi Petru I-a zis: „Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?”

7. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea.”

8. Petru I-a zis: „Niciodată nu-mi vei spăla picioarele!” Isus i-a răspuns: „Dacă nu te spăl Eu, nu vei avea parte deloc cu Mine.”

9. „Doamne”, I-a zis Simon Petru, „nu numai picioarele, dar şi mâinile şi capul!”

10. Isus i-a zis: „Cine s-a scăldat n-are trebuinţă să-şi spele decât picioarele, ca să fie curat de tot; şi voi sunteţi curaţi, dar nu toţi.”

11. Căci ştia pe cel ce avea să-L vândă; de aceea a zis: „Nu sunteţi toţi curaţi.”

12. După ce le-a spălat picioarele, Şi-a luat hainele, S-a aşezat iarăşi la masă şi le-a zis: „Înţelegeţi voi ce v-am făcut Eu?

13. Voi Mă numiţi „Învăţătorul şi Domnul” şi bine ziceţi, căci sunt.

14. Deci dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora.

15. Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu.

16. Adevărat, adevărat vă spun că robul nu este mai mare decât domnul său, nici apostolul mai mare decât cel ce l-a trimis.

17. Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi dacă le faceţi.

Ucenicii au fost cu Isus timp de trei ani. Ei au învăţat de la El şi chiar au luat parte la lucrările Sale de vindecare, şi totuşi nu au fost pregătiţi să meargă ca ambasadori ai lui Dumnezeu. Ei au fost gata să înveţe teoria şi s-au bucurat de asocierea cu Isus, dar încă nu erau pregătiţi să renunţe la ei înşişi şi să slujească plini de umilinţă unii altora.

Cum ajungem la umilinţa şi la moartea faţă de sine, care sunt necesare pentru a le sluji altora? Cum învăţăm să le slujim altora, fără să căutăm să obţinem ceva în schimb pentru noi înşine?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO