Direct de la sursă

Un învăţător bun predă prin exemplul său şi îi oferă elevului o mulţime de ocazii în care să aplice lucrurile pe care le învaţă. Elisei a fost acest tip de învăţător.

3. Care este rolul lui Ghehazi în cele relatate în 2 Regi 4,8-17? Ce ocazii îi oferă Elisei lui Ghehazi?

2 Regi 4

1. O femeie dintre nevestele fiilor prorocilor a strigat lui Elisei: „Robul tău, bărbatul meu, a murit, şi ştii că robul tău se temea de Domnul; şi cel ce l-a împrumutat a venit să ia cei doi copii ai mei şi să-i facă robi.”

2. Elisei i-a zis: „Ce pot să fac pentru tine? Spune-mi ce ai acasă?” Ea a răspuns: „Roaba ta n-are acasă decât un vas cu untdelemn.”

3. Şi el a zis: „Du-te de cere vase de afară de la toţi vecinii tăi, vase goale, şi nu cere puţine.

4. Când te vei întoarce, închide uşa după tine şi după copiii tăi; toarnă din untdelemn în toate aceste vase şi pune deoparte pe cele pline.”

5. Atunci ea a plecat de la el. A închis uşa după ea şi după copiii ei; ei îi apropiau vasele, şi ea turna din untdelemn în ele.

6. Când s-au umplut vasele, ea a zis fiului său: „Mai dă-mi un vas.” Dar el i-a răspuns: „Nu mai este niciun vas.” Şi n-a mai curs untdelemn.

7. Ea s-a dus de a spus omului lui Dumnezeu lucrul acesta. Şi el a zis: „Du-te de vinde untdelemnul şi plăteşte-ţi datoria; iar cu ce va rămâne, vei trăi tu şi fiii tăi.”

8. Într-o zi, Elisei trecea prin Sunem. Acolo era o femeie bogată. Ea a stăruit de el să primească să mănânce la ea. Şi ori de câte ori trecea, se ducea să mănânce la ea.

9. Ea a zis bărbatului ei: „Iată, ştiu că omul acesta care trece întotdeauna pe la noi este un om sfânt al lui Dumnezeu.

10. Să facem o mică odaie sus, cu ziduri, şi să punem în ea un pat pentru el, o masă, un scaun şi un sfeşnic, ca să stea acolo când va veni la noi.”

11. Elisei, întorcându-se la Sunem, s-a dus în odaia de sus şi s-a culcat acolo.

12. El a zis slujitorului său, Ghehazi: „Cheamă pe sunamita aceasta!” Ghehazi a chemat-o, şi ea a venit înaintea lui.

13. Şi Elisei a zis lui Ghehazi: „Spune-i: „Iată, pentru noi tu ţi-ai făcut toată tulburarea aceasta, noi ce putem face pentru tine? Trebuie să vorbim pentru tine împăratului sau căpeteniei oştirii?” Ea a răspuns: „Eu locuiesc liniştită în mijlocul poporului meu.”

14. Şi el a zis: „Ce să fac pentru ea?” Ghehazi a răspuns: „Ea n-are fiu, şi bărbatul ei este bătrân.”

15. Şi el a zis: „Cheam-o!” Ghehazi a chemat-o, şi ea a venit la uşă.

16. Elisei i-a zis: „La anul, pe vremea aceasta, vei ţine în braţe un fiu.” Şi ea a zis: „Nu! domnul meu, omule al lui Dumnezeu, nu amăgi pe roaba ta!”

17. Femeia a rămas însărcinată şi a născut un fiu chiar pe vremea aceea, în anul următor, cum îi spusese Elisei.

18. Copilul s-a făcut mare. Şi într-o zi, când se dusese pe la tatăl său la secerători,

19. a zis tatălui său: „Capul meu! Capul meu!” Tatăl a zis slujitorului său: „Du-l la mama sa!”

20. Slujitorul l-a luat şi l-a dus la mama sa. Şi copilul a stat pe genunchii mamei sale până la amiază, şi apoi a murit.

21. Ea s-a suit, l-a culcat pe patul omului lui Dumnezeu, a închis uşa după ea şi a ieşit.

22. A chemat pe bărbatul ei şi a zis: „Trimite-mi, te rog, un slujitor şi o măgăriţă; vreau să mă duc în grabă la omul lui Dumnezeu, şi apoi mă voi întoarce.”

23. Şi el a zis: „Pentru ce vrei să te duci astăzi la el? Doar nu este nici lună nouă, nici Sabat.” Ea a răspuns: „Fii pe pace!”

24. Apoi a pus şaua pe măgăriţă şi a zis slujitorului său: „Mână şi pleacă, să nu opreşti pe drum decât când ţi-oi spune.”

25. Ea a plecat deci şi s-a dus la omul lui Dumnezeu, pe muntele Carmel. Omul lui Dumnezeu a văzut-o de departe şi a zis slujitorului său, Ghehazi: „Iată pe sunamita aceea!

26. Acum, aleargă, dar, înaintea ei şi spune-i: „Eşti bine? Bărbatul tău şi copilul sunt bine?” Ea a răspuns: „Bine.”

27. Şi cum a ajuns la omul lui Dumnezeu pe munte, i-a îmbrăţişat picioarele. Ghehazi s-a apropiat s-o dea înapoi. Dar omul lui Dumnezeu a zis: „Las-o, căci este tare amărâtă, şi Domnul mi-a ascuns lucrul acesta şi nu mi l-a făcut cunoscut.”

28. Atunci ea a zis: „Am cerut eu oare domnului meu un fiu? N-am zis eu: „Nu mă amăgi”?”

29. Şi Elisei a zis lui Ghehazi: „Încinge-ţi mijlocul, ia toiagul meu în mână şi pleacă. Dacă vei întâlni pe cineva, să nu-l întrebi de sănătate; şi dacă te va întreba cineva de sănătate, să nu-i răspunzi. Să pui toiagul meu pe faţa copilului.”

30. Mama copilului a zis: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău, că nu te voi părăsi.” Şi el s-a sculat şi a mers după ea.

31. Ghehazi le-o luase înainte şi pusese toiagul pe faţa copilului, dar n-a dat nici glas, nici semn de simţire. S-a întors înaintea lui Elisei, i-a spus lucrul acesta şi a zis: „Copilul nu s-a trezit.”

Experienţa femeii din Sunem urmează după o altă minune în care este implicată o femeie. În 2 Regi 4,1-7, Elisei ajută o văduvă să-şi achite datoriile şi să evite ca fiii ei să fie vânduţi ca sclavi. Acum, Elisei se află pe drumul spre Sunem. Având în vedere statutul femeilor în vremurile biblice, este ciudat că povestitorul îi acordă atenţie unei femei căsătorite, fără să menţioneze numele soţului. Tot ce ştim este că soţul ei este consultat cu privire la construirea unei camere de oaspeţi şi că este în vârstă, chiar dacă pare a fi încă suficient de capabil să supravegheze strângerea recoltelor. La început, Elisei îl implică activ pe Ghehazi. El îl trimite să o cheme pe femeie şi îl include pe Ghehazi în exprimarea mulţumirilor lui. El îi cere părerea lui Ghehazi şi acţionează pe baza recomandărilor lui. Ghehazi se ridică la nivelul ocaziei de a fi un bun observator şi arată sensibilitate faţă de nevoile reale ale femeii. Elisei îi oferă lui Ghehazi ocazia de a iniţia o minune. După un an, copilul făgăduit se naşte.

4. Citeşte 2 Regi 4,18-31. Ce schimbare de atitudine vedem aici la Ghehazi, în comparaţie cu ce am văzut în relatarea precedentă?

Copilul a crescut deja. Ghehazi încă este slujitorul lui Elisei, dar ceva din sensibilitatea lui pare să fi scăzut. Când femeia soseşte şi trece pe lângă el spre a se închina la picioarele lui Elisei, Ghehazi încearcă să o îndepărteze. El vede numai „lipsa de politeţe” a sunamitei, care trece peste orice convenţie socială în acţiunea ei (vers. 25-27). El nu pare a fi în stare să vadă tulburarea ei profundă, aşa cum o vede Elisei.

Uneori, este uşor să fim atât de preocupaţi şi de absorbiţi de noi înşine, încât ajungem să fim insensibili faţă de simţămintele şi nevoile altora. Cine nu s-a aflat la ambele capete ale acestei ecuaţii? Cum poţi învăţa să fii mai sensibil faţă de sentimentele şi nevoile altora? De asemenea, cum poţi învăţa să suporţi cu bunătate lipsa de sensibilitate a altora faţă de tine?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO