2 Samuel 15-18 ne relatează istoria tristă a lui Absalom, fiul lui David, care s-a răzvrătit împotriva tatălui său. Armata sa înaintează spre Ierusalim. Lucrul acesta trebuie să fi fost un coşmar pentru Abiatar. David a hotărât să fugă, ca să nu transforme Ierusalimul într-un câmp de luptă şi să evite vărsarea de sânge. Toţi slujitorii credincioşi ai lui David se pregătesc să fugă împreună cu el. Abiatar trebuie să-şi fi amintit de fuga lui după masacrarea propriei familii şi a satului lui, în timpul lui Saul. El se pregăteşte să plece împreună cu David.

3. Cum se manifestă caracterul lui David în acest moment periculos? 2 Samuel 15,13-29. Ce rol îndeplineşte Abiatar în episodul acesta?

2 Samuel 15

13. Cineva a venit şi a dat de ştire lui David şi a zis: „Inima oamenilor lui Israel s-a întors spre Absalom.”
14. Şi David a zis tuturor slujitorilor lui care erau cu el la Ierusalim: „Sculaţi-vă să fugim, căci nu vom scăpa dinaintea lui Absalom. Grăbiţi-vă de plecare; altfel, nu va întârzia să ne ajungă şi va arunca nenorocirea peste noi şi va trece cetatea prin ascuţişul sabiei.”
15. Slujitorii împăratului i-au zis: „Slujitorii tăi vor face tot ce va voi domnul nostru împăratul.”
16. Împăratul a ieşit, şi toată casa lui mergea după el; şi a lăsat zece ţiitoare pentru paza casei.
17. Împăratul a ieşit astfel, şi tot poporul îl urma. Şi s-au oprit la cea din urmă casă.
18. Toţi slujitorii lui, toţi cheretiţii şi toţi peletiţii, au trecut alături de el; şi toţi gatiţii, în număr de şase sute de oameni, veniţi din Gat, după el, au trecut înaintea împăratului.
19. Împăratul a zis lui Itai din Gat: „Pentru ce să vii şi tu cu noi? Întoarce-te şi rămâi cu împăratul, căci eşti străin şi ai fost luat chiar din ţara ta.
20. De ieri ai venit, şi azi să te fac să rătăceşti cu noi încoace şi încolo, când nici eu însumi nu ştiu unde mă duc! Întoarce-te şi ia şi pe fraţii tăi cu tine. Domnul să Se poarte cu tine cu bunătate şi credincioşie!”
21. Itai a răspuns împăratului şi a zis: „Viu este Domnul şi viu este domnul meu, împăratul, că în locul unde va fi domnul meu, împăratul, fie ca să moară, fie ca să trăiască, acolo va fi şi robul tău.”
22. David a zis atunci lui Itai: „Du-te şi treci!” Şi Itai din Gat a trecut înainte, cu toţi oamenii lui şi toţi copiii care erau cu el.
23. Tot ţinutul plângea şi scoteau ţipete mari la trecerea întregului popor. Împăratul a trecut apoi şi el pârâul Chedron, şi tot poporul a apucat pe drumul care duce în pustiu.
24. Ţadoc era şi el acolo, şi cu el toţi leviţii, ducând chivotul legământului lui Dumnezeu; şi au aşezat jos chivotul lui Dumnezeu, şi Abiatar se suia, în timp ce tot poporul isprăvea de ieşit din cetate.
25. Împăratul a zis lui Ţadoc: „Du chivotul lui Dumnezeu înapoi în cetate. Dacă voi căpăta trecere înaintea Domnului, mă va aduce înapoi şi mă va face să văd chivotul şi Locaşul Lui.
26. Dar dacă va zice: „Nu-mi place de tine”, iată-mă, să facă ce va crede cu mine.”
27. Împăratul a mai zis preotului Ţadoc: „Înţelegi? Întoarce-te în pace în cetate, cu fiul tău Ahimaaţ şi cu Ionatan, fiul lui Abiatar, cei doi fii ai voştri.
28. Vedeţi, voi aştepta în câmpiile pustiului, până ce-mi vor veni veşti din partea voastră.”
29. Astfel Ţadoc şi Abiatar au dus înapoi chivotul lui Dumnezeu la Ierusalim şi au rămas acolo.

Abiatar şi preoţii iau chivotul lui Dumnezeu şi se pregătesc să părăsească cetatea, dar David porunceşte să fie lăsat chivotul. El ştia că purtarea simbolului prezenţei lui Dumnezeu nu le asigura biruinţa. A purta o cruce, a expune un slogan religios sau a respecta un set de reguli nu garantează prezenţa lui Dumnezeu, nici aprobarea Sa. Dumnezeu nu poate să fie manipulat. Chivotul trebuia să rămână în locul lui. Acesta a fost şi un act de credinţă din partea lui David. El a avut încredere că Dumnezeu îl va salva şi îl va aduce înapoi în Ierusalim.

Chivotul lui Dumnezeu este lăsat jos, iar Abiatar aduce jertfe până când toţi oamenii pleacă din cetate. În acest moment deosebit, preoţii Abiatar şi Ţadoc mijlocesc pentru David şi oamenii lui.

Apoi Abiatar şi Ţadoc ajung să fie ochii şi urechile lui David în cetate. Fiii lor aşteaptă veştile afară din Ierusalim. Oamenii nu sunt ce par a fi. O slujitoare care nu stârneşte suspiciuni le aduce tinerilor mesajele. Un tânăr inocent, care se află în preajmă, se dovedeşte a fi suficient de inteligent, ca să-şi dea seama ce se întâmplă, şi îi spune lui Absalom (2 Samuel 15,24). Fiii preoţilor sunt urmăriţi de oamenii lui Absalom, găsesc o femeie care îi ascunde într-o fântână, întinzând deasupra o învelitoare şi presărând grâu, fapt care aminteşte de Rahav care a ascuns iscoadele sub nişte mănunchiuri de in (Iosua 2,6).

Iosua 2

6. Ea îi suise pe acoperiş şi-i ascunsese sub nişte mănunchiuri de in, pe care-l întinsese pe acoperiş.

Şi în timpul nostru, adesea lucrurile nu sunt ce par a fi. Multe inimi îndurerate sunt ascunse sub un zâmbet. Ca urmaşi ai lui Hristos, suntem chemaţi să fim reprezentanţii Săi, mâinile Sale întinse către cei din jurul nostru. Trebuie să fim deschişi şi sensibili pentru a privi dincolo de aparenţe şi pentru a vedea oamenii şi situaţiile aşa cum sunt în realitate şi trebuie să fim dispuşi să sacrificăm pentru a ajuta.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO