Apa vie

1. Citeşte Ioan 4,1-26. Despre câte feluri de apă este vorba în acest pasaj? Ce semnifică fiecare? Ce mesaj ne transmit aceste versete?

Ioan 4

1 Domnul a aflat că fariseii au auzit că El face şi botează mai mulţi ucenici decât Ioan.
2 Însă Isus nu boteza El însuşi, ci ucenicii Lui.
3 Atunci a părăsit Iudeea şi S-a întors în Galileea.
4 Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria,
5 a ajuns lângă o cetate din ţinutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe care-l dăduse Iacov fiului său Iosif.
6 Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, şedea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al şaselea.
7 A venit o femeie din Samaria să scoată apă. „Dă-Mi să beau”, i-a zis Isus.
8 Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de ale mâncării.
9 Femeia samariteană I-a zis: „Cum Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteană?” – Iudeii, în adevăr, n-au legături cu samaritenii. –
10 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: „Dă-Mi să beau!”, tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie.”
11 „Doamne”, I-a zis femeia, „n-ai cu ce să scoţi apă, şi fântâna este adâncă; de unde ai putea să ai, dar, această apă vie?
12 Eşti Tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta şi a băut din ea el însuşi şi feciorii lui şi vitele lui?”
13 Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăşi sete.
14 Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă, apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă care va ţâşni în viaţa veşnică.”
15 „Doamne”, I-a zis femeia, „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin până aici să scot.”
16 „Du-te”, i-a zis Isus, „de cheamă pe bărbatul tău şi vino aici”.
17 Femeia I-a răspuns: „N-am bărbat.” Isus i-a zis: „Bine ai zis că n-ai bărbat.
18 Pentru că cinci bărbaţi ai avut; şi acela pe care-l ai acum nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul.”
19 „Doamne”, I-a zis femeia, „văd că eşti proroc.
20 Părinţii noştri s-au închinat pe muntele acesta; şi voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.”
21 „Femeie”, i-a zis Isus, „crede-Mă că vine ceasul când nu vă veţi închina Tatălui, nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim.
22 Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi; noi ne închinăm la ce cunoaştem, căci Mântuirea vine de la iudei.
23 Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl.
24 Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.”
25 „Ştiu”, I-a zis femeia, „că are să vină Mesia (căruia I se zice Hristos); când va veni El, are să ne spună toate lucrurile.”
26 Isus i-a zis: „Eu, Cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.”

La fântâna lui Iacov, Isus a întâlnit o femeie din Samaria care venise să scoată apă. El i-a cerut să-I dea să bea. În discuţia care a urmat, Isus i-a zis că ar putea să-i dea o apă care să-i astâmpere setea pentru totdeauna, numindu-Se pe sine „Apa vie”. Prin cuvintele acestea, El arată că poate să ne satisfacă nevoia de pace, bucurie, eliberare de vinovăţie, iertare, oferindu-ne sentimentul de împăcare cu Dumnezeu. Creştinii găsesc toate acestea în Isus Mântuitorul.

Este minunat că Domnul nostru ne-a oferit tuturor invitaţia de a ne uni cu El în slujire. Invitaţia aceasta este încă valabilă, fiindcă El nu Se schimbă niciodată. Mulţi au descoperit că neliniştea, nesiguranţa şi simţământul lor de inutilitate dispar atunci când cunosc dragostea şi accep tarea lui Hristos.

Dumnezeu a făgăduit că ne va da apă spirituală din abundenţă, atâta timp cât Îl vom căuta. În Apocalipsa 22,17, El ne invită pe toţi să luăm apa vieţii fără plată. Noi putem experimenta din belşug prezenţa Duhului Sfânt în viaţa noastră atâta timp cât rămânem lângă Isus Hristos, Izvorul vieţii.

Apocalipsa 22

17 Şi Duhul şi Mireasa zic: „Vino!”, şi cine aude să zică: „Vino!”, şi celui ce îi este sete să vină; cine vrea să ia apa vieţii fără plată!

Aşa cum Dumnezeu le-a dat israeliţilor apă din stâncă, în acelaşi fel Isus ne dă nouă această Apă vie – Cuvântul Său (1 Cor. 10.1-4).

1 Corinteni 10

1 Fraţilor, nu vreau să nu ştiţi că părinţii noştri toţi au fost sub nor, toţi au trecut prin mare,
2 toţi au fost botezaţi în nor şi în mare, pentru Moise;
3 toţi au mâncat aceeaşi mâncare duhovnicească
4 şi toţi au băut aceeaşi băutură duhovnicească, pentru că beau dintr-o stâncă duhovnicească ce venea după ei; şi stânca era Hristos.

Indiferent cine suntem şi ce greşeli am făcut în trecut, indiferent de situaţia noastră prezentă, invitaţia de a-L primi pe El, Apa vie, este şi pentru noi. Suntem îndemnaţi să luăm din ea fără plată. Ne este oferită prin harul lui Hristos.

Isus ne oferă tuturor Apa vie. Ai cunoscut personal beneficiile şi făgăduinţele pe care le aduce ea? O primeşti cu bucurie sau o refuzi? Dacă o refuzi, întreabă-te de ce. Poate din cauza „câştigurilor” imediate. Care este valoarea lor atunci când le comparăm cu făgăduinţele pe care le-am primit prin Isus?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO