Întrebarea finală a studiului de ieri a adus în discuţie măsura în care noi cultivăm roada pe care este privilegiul nostru să o purtăm spre slava şi onoarea lui Dumnezeu. Fără îndoială că, atunci când ne uităm la toate aceste calităţi ale caracterului şi apoi ne comparăm cu ele, este uşor să ne lăsăm descurajaţi. În definitiv, nu ar trebui să aducem mai multă roadă decât aducem în realitate?

Este o întrebare pe care ar trebui să ne-o punem cu toată seriozitatea. „Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sunteţi în credinţă.” (2 Cor. 13,5) Trebuie să ne analizăm viaţă, să vedem cum trăim şi ce fel de mărturie dăm lumii.

În acelaşi timp însă, este posibil să ne confruntăm cu un pericol. Creştini fiind, noi avem exemplul lui Isus, singurul om care a trăit fără păcat. Atunci când ne comparăm cu El, este foarte uşor să cădem în descurajare. Desăvârşirea şi neprihănirea Lui, viaţa Lui fără păcat se văd foarte clar în contrast cu păcătoşenia şi cu slăbiciunile noastre. Avem de urmat un standard desăvârşit, avem de respectat o Lege desăvârşită şi de copiat un Mântuitor desăvârşit. Aşa cum ştim cu toţii, de multe ori nu ne ridicăm la înălţimea acestui standard, a acestei Legi şi a acestui Mântuitor. De aceea este foarte uşor ca, după atâtea căderi, după ce nu vedem acel progres pe care l-am dori, să ne lăsăm cuprinşi de descurajare până acolo încât să renunţăm la a ne mai strădui, ajungând să spunem: De ce să mă mai strădui? Efectiv nu pot!

De aceea, trebuie să înţelegem corect ce înseamnă mântuirea prin credinţă. Trebuie să înţelegem de ce depinde mântuirea noastră şi ce a realizat Isus pentru noi, la cruce.

5. Citeşte Romani 3,20-26. Ce mesaj descoperim aici pentru noi, în ceea ce priveşte mântuirea? De ce este atât de important să ne prindem de acest adevăr, în special atunci când ne simţim descurajaţi în ceea ce priveşte existenţa roadei Duhului în viaţa noastră?

Romani 3

20 Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului.
21 Dar acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, fără lege – despre ea mărturisesc Legea şi Prorocii –
22 şi anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu este nicio deosebire.
23 Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.
24 Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus.
25 Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu;
26 pentru ca, în vremea de acum, să-Şi arate neprihănirea Lui în aşa fel, încât să fie neprihănit, şi totuşi să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus.

Indiferent cât de greu este să stăruim în credinţă, să trăim o viaţă creştină şi să luptăm împotriva păcatului şi a eului, atâta timp cât păstrăm înaintea noastră, în fiecare zi, în fiecare moment, realitatea că suntem acceptaţi de Dumnezeu doar prin Isus şi prin neprihănirea Sa, pe care ne-o atribuie prin credinţă, nu vom renunţa niciodată. Şi de ce am face-o? Mântuirea noastră rămâne sigură nu prin noi înşine, ci prin Isus.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO