Pacea cu Dumnezeu

„Deci, fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos.” (Rom. 5,1)

Să ai pace cu Dumnezeu înseamnă mai mult decât să te simţi bine în prezenţa Sa. Înseamnă că noi, care „odinioară [eram] străini şi vrăjmaşi prin gândurile şi prin faptele [noastre] rele” (Col. 1,21), am fost împăcaţi şi readuşi în părtăşie cu Dumnezeu. Odinioară eram în război cu Dumnezeu, dar, prin moartea Sa pe cruce, Isus a făcut posibil ca ostilităţile să înceteze şi noi să devenim prietenii lui Dumnezeu, şi nu duşmanii Săi.

Într-un anumit sens, această pace nu este ceva în care creştem, ca şi când am începe cu o fărâmă de pace şi apoi am progresa. Noi suntem împăcaţi cu Dumnezeu, o dată pentru totdeauna, prin crucea Domnului Hristos. Acesta este un fapt real, deja împlinit. Dar mai există şi un alt sens, în care noi creştem în pacea cu Dumnezeu. Cu cât vedem mai clar căile lui Dumnezeu şi mergem pe ele, cu atât ne însuşim mai mult puterea pe care ne-o dă El, ca să trăim ca fii şi fiice ale Sale. În acest sens, pacea cu Dumnezeu este, într-adevăr, o roadă a Duhului.

Pe măsură ce creştem spre maturitate, în calitatea de copii ai lui Dumnezeu, noi experimentăm din ce în ce mai mult din binecuvântările şi din avantajele pe care le presupune trăirea în Împărăţia Sa, până când ajungem să putem spune: „Multă pace au cei ce iubesc Legea Ta, şi nu li se întâmplă nicio nenorocire” (Ps. 119,165).

Coloseni 1,20-22 ne arată că nu păcatul L-a făcut pe Dumnezeu să fie plin de îndurare şi iertător, ci că El a fost aşa din veşnicie. Planul de Mântuire a demonstrat că Dumnezeu ne iubea şi că era dispus să ne ierte încă de la început.

Coloseni, 1
20 şi să împace totul cu Sine prin El, atât ce este pe pământ cât şi ce este în ceruri, făcând pace, prin sângele crucii Lui.
21 Şi pe voi, care odinioară eraţi străini şi vrăjmaşi prin gândurile şi prin faptele voastre rele, El v-a împăcat acum
22 prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfăţişaţi înaintea Lui sfinţi, fără prihană şi fără vină;

1. Citeşte Romani 5,1-11 şi scrie pe scurt care crezi că sunt elementele esenţiale pe care le prezintă acest pasaj.

Romani, 5
1 Deci, fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem (Sau: Să avem.) pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos.
2 Lui Îi datorăm faptul că, prin credinţă, am intrat în această stare de har, în care suntem; şi ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu.
3 Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre; căci ştim că necazul aduce răbdare,
4 răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea.
5 Însă nădejdea aceasta nu înşeală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat.
6 Căci, pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită a murit pentru cei nelegiuiţi.
7 Pentru un om neprihănit cu greu ar muri cineva; dar pentru binefăcătorul lui, poate că s-ar găsi cineva să moară.
8 Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.
9 Deci, cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi, prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu.
10 Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui.
11 Şi nu numai atât, dar ne şi bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am căpătat împăcarea.

Meditează asupra ideii că numai datorită a ceea ce a făcut Isus pentru tine, numai datorită vieţii Sale desăvârşite, care îţi este atribuită prin credinţă, poţi să fii iertat şi acceptat înaintea lui Dumnezeu, indiferent care a fost trecutul tău. De ce învăţătura aceasta este atât de importantă pentru noi, dacă vrem cu adevărat să cunoaştem pacea?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO