Hristos, Adăpostul nostru
8. Ce fel de protecţie ofereau cetăţile de scăpare? 2 Samuel 22,3
2 Samuel, 22
3 Dumnezeu este stânca mea, la care găsesc un adăpost, scutul meu şi puterea care mă mântuieşte, turnul meu cel înalt şi scăparea mea. Mântuitorule! Tu mă scapi de silnicie.
9. În ce sens găsim în Hristos acelaşi fel de adăpost şi de ocrotire de care se bucurau cei care fugeau în cetăţile de scăpare? Ioan 8,10.11; Efes. 1,7;Col. 1,14; Evr. 6,18
Ioan, 8
10 Atunci S-a ridicat în sus; şi, când n-a mai văzut pe nimeni decât pe femeie, Isus i-a zis: „Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nimeni nu te-a osândit?”
11 „Nimeni, Doamne”, I-a răspuns ea. Şi Isus i-a zis: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti.”)
Efeseni, 1
7 În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său,
Coloseni, 1
14 în care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor.
Evrei, 6
18 pentru ca, prin două lucruri care nu se pot schimba, şi în care este cu neputinţă ca Dumnezeu să mintă, să găsim o puternică îmbărbătare noi, a căror scăpare a fost să apucăm nădejdea care ne era pusă înainte,
„Cetăţile de scăpare rânduite pentru poporul Său din vechime erau o preînchipuire a refugiului rânduit în Domnul Isus Hristos. Acelaşi Mântuitor îndurător, care a creat cetăţile acestea de scăpare, a creat, prin vărsarea propriului Său sânge, un adăpost sigur pentru călcătorul Legii lui Dumnezeu, un adăpost în care să afle scăpare de moartea a doua. Nicio putere nu este în stare să smulgă din mâinile Sale sufletele care caută la El iertare. ’Acum dar nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus… Cine-i va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi’, pentru ca ’să găsim o puternică îmbărbătare noi, a căror scăpare a fost să apucăm nădejdea care ne era pusă înainte.’ (Rom. 8,1.34; Evr. 6,18)
Acela care alerga către cetatea de scăpare nu trebuia să zăbovească. Trebuia să-şi părăsească familia şi treburile. Nu mai avea timp să-şi ia rămas bun de la cei iubiţi ai săi. Viaţa lui era în primejdie şi oricare alt interes trebuia să fie sacrificat faţă de acest unic scop – să ajungă la locul de scăpare. Oboseala era uitată, piedicile nu mai erau luate în seamă. Fugarul nu îndrăznea nicio clipă măcar să meargă mai încet până ajungea dincolo de zidurile cetăţii.” – Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi (ediţia 1999), pag. 530, 531.
Totuşi, asemănarea nu este perfectă, întrucât înţelegerea pe care o avem cu privire la cruce este că aceia care au săvârşit un păcat premeditat, chiar şi o crimă, pot fi iertaţi de Domnul.
Ai simţământul că nu eşti suficient de bun ca să fii mântuit? Crezi că păcatele tale sunt prea mari ca să fii acceptat de Dumnezeu? Dacă da, de ce este important să laşi la o parte ceea ce simţi şi să ceri împlinirea făgăduinţelor iertării, mântuirii şi primirii pe care ţi le-a oferit Domnul Isus?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
