O definiţie a păcatului (1 Ioan 3,4)

Învăţăturile false pe care le-a combătut Ioan în aceste epistole se pare că puneau accentul pe binecuvântarea prezentă a mântuirii, dar ignorau importanţa trăirii unei vieţi curate. Învăţătorii mincinoşi nu se preocupau de problema păcatului sau de consecinţele lui. De aceea, Ioan subliniază că viitorul nostru depinde de modul în care trăim acum. Acest lucru nu are nicio legătură cu neprihănirea obţinută prin fapte. Noi suntem mântuiţi numai prin har, însă viaţa noastră trebuie să dovedească faptul că am fost mântuiţi. Aşadar, după ce i-a îndemnat pe creştini să se curăţească, Ioan le explică ce presupune această curăţire.

3. Ce ne spun textele următoare despre natura păcatului? Ex. 9,27; Ps. 36,2.3; 51,4; Is. 1,2; Ier. 3,13; Mat. 7,23; Rom. 6,17.20; 1 Ioan 1,8; 3,4; 5,17.

Exodul, 9
27 Faraon a trimis să cheme pe Moise şi pe Aaron, şi le-a zis: „De data aceasta, am păcătuit; Domnul are dreptate, iar eu şi poporul meu suntem vinovaţi.

Psalmii, 36
2 Căci se măguleşte singur în ochii lui, ca să-şi desăvârşească fărădelegea, ca să-şi potolească ura.
3 Cuvintele gurii lui sunt mincinoase şi înşelătoare; nu mai vrea să lucreze cu înţelepciune şi să facă binele.

Psalmii, 51
4 Împotriva Ta, numai împotriva Ta, am păcătuit şi am făcut ce este rău înaintea Ta; aşa că vei fi drept în hotărârea Ta, şi fără vină în judecata Ta.

Isaia, 1
2 Ascultaţi, ceruri, şi ia aminte, pământule, căci Domnul vorbeşte: „Am hrănit şi am crescut nişte copii, dar ei s-au răsculat împotriva Mea.

Ieremia, 3
13 Recunoaşte-ţi numai nelegiuirea, recunoaşte că ai fost necredincioasă Domnului, Dumnezeului tău, că ai alergat încoace şi încolo la dumnezei străini, sub orice copac verde, şi că n-ai ascultat glasul Meu, zice Domnul.”

Matei, 7
23 Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.”

Romani, 6
17 Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că, după ce aţi fost robi ai păcatului, aţi ascultat acum din inimă de dreptarul învăţăturii, pe care aţi primit-o.
20 Căci, atunci când eraţi robi ai păcatului, eraţi slobozi faţă de neprihănire.

1 Ioan, 1
8 Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi.

1 Ioan, 3
4 Oricine face păcat, face şi fărădelege; şi păcatul este fărădelege.

1 Ioan, 5
17 Orice nelegiuire este păcat; dar este un păcat, care nu duce la moarte.

________________________________________________________________________________________________

În Scriptură, păcatul este prezentat ca fiind neatingerea ţintei, necredincioşie, încălcare voită a standardelor adevărului lui Dumnezeu, răzvrătire, răutate, neascultare, nelegiuire, fărădelege.

În 1 Ioan 3,4, păcatul este definit drept „fărădelege”. Mai târziu, în 1 Ioan 3,11-20, Ioan aminteşte de istoria lui Cain care l-a ucis pe fratele lui, un exemplu clar de „fărădelege”. Apoi în versetele 22 şi 24 din acelaşi capitol, el aminteşte de porunci şi de faptul că ele trebuie păzite.

1 Ioan, 3
4 Oricine face păcat, face şi fărădelege; şi păcatul este fărădelege.

1 Ioan, 3
11 Căci vestirea, pe care aţi auzit-o de la început, este aceasta: să ne iubim unii pe alţii;
12 nu cum a fost Cain, care era de la cel rău, şi a ucis pe fratele său. Şi pentru ce l-a ucis? Pentru că faptele lui erau rele, iar ale fratelui său erau neprihănite.
13 Nu vă miraţi, fraţilor, dacă vă urăşte lumea.
14 Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă, pentru că iubim pe fraţi. Cine nu iubeşte pe fratele său, rămâne în moarte.
15 Oricine urăşte pe fratele său, este un ucigaş; şi ştiţi că nici un ucigaş n-are viaţa veşnică rămânând în el.
16 Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea că El Şi-a dat viaţa pentru noi; şi noi deci trebuie să ne dăm viaţa pentru fraţi.
17 Dar cine are bogăţiile lumii acesteia, şi vede pe fratele său în nevoie, şi îşi închide inima faţă de el, cum rămâne în el dragostea de Dumnezeu?
18 Copilaşilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul.
19 Prin aceasta vom cunoaşte că suntem din adevăr, şi ne vom linişti inimile înaintea Lui,
20 ori în ce ne osândeşte inima noastră; căci Dumnezeu este mai mare decât inima noastră, şi cunoaşte toate lucrurile.

1 Ioan, 3
22 Şi orice vom cere, vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui, şi facem ce este plăcut înaintea Lui.
23 Şi porunca Lui este să credem în Numele Fiului Său Isus Hristos, şi să ne iubim unii pe alţii, cum ne-a poruncit El.
24 Cine păzeşte poruncile Lui, rămâne în El, şi El în el. Şi cunoaştem că El rămâne în noi prin Duhul, pe care ni L-a dat.

Cuvântul „fără-de-lege” ne trimite cu gândul la călcarea de lege şi la „omul fărădelegii” din 2 Tesaloniceni 2,3, la Antihrist, în primul rând, şi la apogeul activităţii lui de dinaintea celei de-a doua veniri. Această fărădelege este manifestată de antihriştii amintiţi în 1 Ioan, care se răzvrătesc făţiş împotriva lui Dumnezeu şi se dau de partea lui Satana. Membrii bisericii sunt avertizaţi indirect, în 1 Ioan 3,4, să renunţe la o astfel de atitudine şi la orice fel de păcat. Una dintre marile ironii ale lumii creştine de azi este aceea că mulţi dintre predicatorii care vorbesc cu vehemenţă împotriva păcatului, pretind că Legea lui Dumnezeu a fost desfiinţată, fiindcă acum suntem sub har. Ce distorsionare teribilă a semnificaţiei reale a harului!

2 Tesaloniceni, 2
3 Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă, şi de a se descoperi omul fărădelegii (Sau: omul păcatului); fiul pierzării,

1 Ioan, 3
4 Oricine face păcat, face şi fărădelege; şi păcatul este fărădelege.

Care este păcatul tău „preferat”? În ce păcat cazi iar şi iar? Cum îl justifici în mintea ta? Ţi se pare că e mai puţin „rău” odată cu trecerea timpului? Când ai de gând să te trezeşti la realitate şi să înţelegi că, mai devreme sau mai târziu, dacă nu Îi ceri ajutor lui Dumnezeu, păcatul acesta te va distruge?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO