Hristos, speranţa noastră
Venirea lui Hristos în lumea noastră a fost prezisă cu mult înainte de a avea loc. El a venit ca să împlinească aceste făgăduinţe. Avem multe făgăduinţe care ne spun că El va veni a doua oară. El Însuşi a spus: „Mă voi întoarce!” Pe ultima pagină a Bibliei este repetată această făgăduinţă: „Da, Eu vin curând!” (Apoc. 22,20). Aceasta este speranţa comună a credincioşilor creştini. Este „fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Isus Hristos” (Tit 2,13).
8. Cum se va împlini speranţa creştinilor la a doua venire a lui Isus? De ce sunt aceste făgăduinţe atât de importante pentru noi? Apoc. 22,7.10-12.20
9. Cum ne ajută 2 Petru 3,8.9 să înţelegem cuvântul „curând” din făgăduinţa celei de-a doua veniri a lui Isus?
Soluţia finală la problema păcatului şi la toate nenorocirile pe care le-a adus el nu se află în ceea ce poate născoci sau oferi omenirea, ci în intervenţia Cerului, prin Domnul nostru Isus Hristos. Speranţa noastră nu stă în tehnologia de pe pământ, în politicienii pricepuţi sau în progresul social şi moral. Acestea nu vor rezolva niciodată problema morţii. Este important să ştim care sunt evenimentele care vor precede şi care vor însoţi venirea Domnului, dar este şi mai important să fim siguri de Acela pe care Îl aşteptăm.
Domnul nostru va veni în curând. „Este doar o chestiune de timp şi atât. Nimeni nu poate schimba acest lucru. Niciun tiran nu poate să ia în stăpânire lumea care se află în mâinile Lui. Ea va rămâne pentru totdeauna în mâinile Celui Răstignit. Nimeni nu poate să anuleze Calvarul, aşa cum nimeni nu-şi poate anula naşterea… De la cruce şi până azi, am trăit un timp plin de biruinţa de pe Calvar, un timp determinat de această ţintă. De aceea, fie că ştie sau nu, omenirea nu se îndreaptă doar spre o ţintă aşteptată într-o zi îndepărtată şi care, probabil, nu va veni niciodată. Nu! Omenirea se îndreaptă cu paşi triumfători spre o ţintă pe care Isus deja a atins-o.” – Norman Gulley, Christ Is Coming [Hristos vine], pag. 540
Filozoful Martin Heidegger a spus odată că „numai un dumnezeu ne poate salva”. De ce este această idee adevărată? În cine îţi pui nădejdea? Dacă nu îţi pui nădejdea în Dumnezeul adevărat, cum poţi să înţelegi că ai o nădejde deşartă?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
