Sabatul

Sabatul şi căsătoria sunt singurele instituţii pământeşti pe care le avem încă dinainte de apariţia păcatului în lumea noastră. De aceea, ele sunt numite uneori surorile gemene al Paradisului. Când ne uităm la lumea noastră de astăzi, este evident că Satana a lucrat din greu ca să le pervertească şi să le discrediteze.

4. Citeşte Exodul 20,1-17. Ce anume conţine porunca Sabatului, care o scoate în evidenţă dintre celelalte?

Porunca a patra este, într-un anumit sens, o poruncă-test. Ea testează spiritualitatea omului. Pentru că are de-a face cu timpul, care este invizibil, şi nu cu obiecte tangibile, este potrivită pentru a măsura atitudinea omului faţă de Dumnezeu. Ceea ce simţim faţă de Sabat este un indicator pentru ceea ce simţim faţă de Dumnezeu. Este singura poruncă pe care un om o poate călca şi totuşi să fie pe deplin acceptat, în orice societate creştină conservatoare, ca o persoană bună.

Într-un anumit sens, Sabatul este arbitrar. De ce ziua a şaptea este mai presus decât toate celelalte? Pentru că Dumnezeu a spus aşa, de aceea. În să nu furi, să nu ucizi, să nu pofteşti şi aşa mai departe, există motive şi justificări evidente şi cât se poate de logice. Nu trebuie neapărat să fii creştin ca să urmezi aceste precepte; mulţi necreştini o fac.

Dar a păzi Sabatul zilei a şaptea, care nu se bazează pe niciun fenomen natural, înseamnă să manifeşti dispoziţia de a asculta doar pentru că Dumnezeu ne spune aşa. Păzirea Sabatului este un act de credinţă; noi păzim Sabatul zilei a şaptea nu pentru că este apreciat de societate, nu pentru că este popular, nu pentru că se potriveşte unui ciclu temporal natural. Noi păzim Sabatul zilei a şaptea, pentru că Dumnezeu ne porunceşte astfel şi, ca nişte creştini ai Noului Testament, care suntem mântuiţi prin har, noi ne dovedim credinţa prin ascultarea de poruncile lui Dumnezeu (Iacov 2,10.11; 1 Ioan 5,2.3; Apoc. 14,12).

Odihnindu-ne în Sabat, noi arătăm lumii că ceea ce predicăm despre odihna în Hristos nu sunt doar cuvinte. Ca păzitori ai Sabatului, noi ne odihnim cu adevărat în lucrarea lui Hristos de a ne mântui, dovedind astfel, deplinătatea siguranţei noastre în Hristos (vezi Evr. 4,1-11). Păzirea Sabatului este un semn exterior al odihnei noastre în Hristos.

Cu toate că Sabatul este, într-un anumit sens, arbitrar, care sunt beneficiile tangibile şi practice pe care le avem din păzirea lui aşa cum a poruncit Dumnezeu? Ce poţi face pentru a te bucura mai mult de avantajele Sabatului?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO