Sanctuarul

2. Care erau serviciile ceremoniale din tabernacolul Vechiului Testament şi cum ilustrau ele Planul de Mântuire? Evr. 9,1-8

________________________________________________________________________________________________

Prin serviciile de la sanctuar, Dumnezeu a oferit o demonstraţie vizuală care îl ajuta pe păcătos să înţeleagă marele Plan de Mântuire. Mărturisirea păcatului, jertfa, iertarea, credinţa, împăcarea, sfinţenia, toate erau ilustrate în serviciile zilnice şi anuale ale sanctuarului pământesc.

3. Conform celor scrise în Evrei 8,1.2, Isus slujeşte în Sanctuarul ceresc. În ce constă lucrarea Lui acolo şi de ce Evrei 9,23 spune că Sanctuarul ceresc trebuie să fie curăţit?
________________________________________________________________________________________________

În Vechiul Testament, păcătosul primea iertare prin credinţa în sângele ispăşitor al Seminţei făgăduite (Gen.3,15), care era preînchipuită prin jertfa animală adusă în cadrul serviciilor de la sanctuar. Aşa cum în serviciile din sanctuarul pământesc exista, la sfârşitul anului, o Zi a Ispăşirii, o zi a judecăţii, în care sanctuarul era curăţit, tot astfel şi în Sanctuarul ceresc există o zi a judecăţii, înainte de a doua venire a Domnului Hristos.

Judecata preadventă descoperă, înaintea întregului univers, că cei care au declarat că sunt ai lui Hristos sunt, într-adevăr, urmaşii Lui. Dumnezeu deschide cărţile cerului, ca să spunem aşa, pentru ca tot universul să vadă că, în fiecare caz, decizia Lui a fost dreaptă şi cinstită. În acest sens, judecata dovedeşte dreptatea lui Dumnezeu în a-i mântui pe cei care cred în Isus (Rom. 3,4).

În Leviticul 16, elementul cheie care apare din nou şi din nou este sângele. Lucrul acesta este cât se poate de justificat, din moment ce este vorba despre Ziua Ispăşirii, şi ştim că numai sângele poate face ispăşire. Şi ce altceva este ispăşirea, decât lucrarea lui Dumnezeu de a ne mântui? De aceea, judecata este o veste bună; este lucrarea lui Dumnezeu de a ne mântui, pentru că noi nu ne putem mântui singuri. Elementul esenţial este acela că, aşa cum marele preot nu intra niciodată în Sfânta Sfintelor fără sânge, nici noi nu putem, pentru că a intra în Sfânta Sfintelor fără sânge înseamnă moarte, nu ispăşire. Meditează asupra acestor gânduri. Ce speranţă şi ce încurajare ar trebui să ne aducă ele nouă, celor care trăim în Ziua antitipică a Ispăşirii?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO