Vorbirea în pilde
Domnul Isus a ştiut cum să comunice cu oamenii. El Şi-a adaptat vorbirea la nivelul lor de înţelegere. Nu a folosit un limbaj filozofic sau teologic, cu toate că a rostit adevărurile cele mai profunde şi mai solemne.A vorbit în termeni simpli, practici, astfel încât să poată înţelege oricine. A spus lucruri pe care oamenii puteau să le aplice la viaţa lor. Domnul Isus Şi-a ilustrat învăţăturile cu ajutorul diferitelor obiecte din natură şi din gospodărie. A vorbit despre bani (Luca 15,8-10), despre semănătorul care seamănă sămânţa (Marcu 4,26-29), despre aluat şi făină (Matei 13,33), despre oi (Matei 18,12-14), despre smochini (Marcu 13,28- 32) şi despre multe alte lucruri pe care oamenii le cunoşteau foarte bine.
7. Alege câteva dintre parabolele menţionate mai sus. Citeşte-le. Ce a vrut să sublinieze Domnul Isus în fiecare caz? De ce erau atât de potrivite aceste ilustraţii? Dacă Domnul Isus ar fi astăzi în mijlocul nostru, în trup, ce ilustraţii ar folosi pentru a sublinia aceleaşi idei?
_________________________________________________________________________________
În timp ce ai citit aceste parabole, poate că ai observat ceva cu privire la ele, şi anume faptul că majoritatea lor, dacă nu chiar toate, ar fi la fel de potrivite astăzi ca şi în vremea aceea. Cu alte cuvinte, ele sunt şi rămân universal valabile, aşa cum este şi solia Mântuitorului.
8. Cum ne ajută adevărul acesta să înţelegem de ce a folosit Domnul Isus aceste ilustraţii specifice?
_________________________________________________________________________________
Matei relatează câteva dintre parabolele pe care le-a folosit Dom nul pentru a prezenta Împărăţia cerurilor. El a asemănat-o cu „un grăunte de muştar” (Matei 13,31), cu un „aluat” (vers. 33),cu „o comoară ascunsă într-o ţarină” (vers. 44), cu „un negustor care caută mărgăritare frumoase” (vers. 45), cu „un năvod” (vers. 47), cu „un gospodar, care scoate din vistieria lui lucruri noi şi lucruri vechi” (vers. 52), cu „un gospodar, care a ieşit dis-de-dimineaţă, să-şi tocmească lucrători la vie” (Matei 20,1), cu „un împărat, care a făcut nuntă fiului său” (Matei 22,2).
Care dintre aceste imagini ţi se pare cea mai relevantă? De ce a folosit Domnul Isus atât de multe imagini pentru a explica acelaşi lucru? Ce putem învăţa din această metodă a Sa, de a folosi ilustraţii diferite, pentru a fi şi noi mai eficienţi în a da mărturie înaintea oamenilor?
