Comunicarea adevărului (1)

 Şi robul Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând cu toţi, În stare să Înveţe pe toţi, plin de Îngăduinţă răbdătoare, să Îndrepte cu blândeţe pe potrivnici, În nădejdea că Dumnezeu le va dapocăinţa, ca să ajungă la cunoştinţa adevărului.

(2 Timotei 2:24,25)

Cu ceva timp în urmă a venit la mine o persoană care mi-a spus senină: „L-am acceptat pe Domnul Hristos ca Mântuitor personal. Nu simt nevoia să cunosc doctrinele:” Persoana aceasta nu reuşea să înţeleagă faptul că, fără învăţăturile Bibliei, sau fără doctrine, religia ajunge la cheremul sentimentelor. Din nefericire, oamenii au abuzat de doctrină şi au creat impresia că ea are de-a face mai mult cu intelectul decât cu viaţa practică. De aici a apărut tentaţia de a
accepta doar ce ne convine.

Textul de astăzi începe altfel:„Şi robul Domnului nu trebuie să se certe:” în general, oamenii se ceartă din cauza dogmelor şi a crezurilor. Ei intră în conflict cu cei care au alte convingeri religioase, iar rezultatul este înstrăinarea. De aceea, unii au tras concluzia că, pentru a elimina neînţelegerile şi pentru a promova unitatea, cel mai bine este să se pună accent mai mult pe Domnul Isus decât pe doctrină, cu riscul izolării cunoaşterii intelectuale de cunoaşterea lui Isus.
Evanghelia trebuie proclamată în spiritul Domnului Hristos, fără a-i brusca pe oameni şi fără a intra în dispute sau certuri. Dar separarea lui Hristos de învă­ţăturile Sale nu aduce nimic bun. Să nu pierdem din vedere unicitatea credinţei noastre. Să nu fugim de responsabilitatea de a cunoaşte doctrinele. Să nu uităm că importanţa extraordinară a mesajului nostru este dată de tot adevărul şi că familiarizarea cu el constituie o parte a acceptării lui Hristos.

Aceasta nu înseamnă că robul Domnului va trăi pe roze. Biblia spune că omul va avea de vrăjmaşi chiar pe cei din casa lui. Însă vrăjmăşia aceasta nu este provocată de noi. Noi trebuie să facem totul dintr-un duh de iubire, şi nu de cear­tă. Aşa au dat mărturie Iosif şi Daniel despre credinţa lor. Ei şi-au apărat convin­gerile unice de aşa manieră încât i-au câştigat de partea lor pe împăraţi şi pe con­ducători.

Fără învăţătura Bibliei, creştinul pluteşte în voia vântului şi a valurilor, nefi­ind bine ancorat în credinţă. Dragostea nu desfiinţează doctrina şi nici nu o face inutilă, ci îi dă viaţă şi sens. Să dovedim acest lucru prin viaţa noastră, în aşa fel încât oamenii să capete convingerea că doctrinele noastre specifice ne fac zi de zi tot mai asemănători cu Domnul Hristos!

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO