Răspunderea pentru semenii noștri

 Dar dacă vei înştiinţa pe cel neprihănit să nu păcătuiască şi nu va păcătui, va trăi, pentru că a primit înştiinţarea, iar tu iţi vei mântui sufletul!

(Ezechiel 3:21)

Descoperim în textul acesta un principiu moral elementar: omul este res­ponsabil şi va fi judecat ca atare. Noi avem o influenţă asupra altora şi Dum­nezeu ne va trage la răspundere pentru ceea ce facem cu ea. Avem datoria de a-i abate pe oameni de la viaţa de plăceri,necredinţă şi păcat şi de a le îndruma paşii pe calea nobilă şi sfântă a Domnului Hristos. Noi îi împingem pe oameni spre bine sau spre rău, spre ascultare sau spre neascultare, spre curăţie sau spre necu­răţie, spre smerenie sau spre mândrie. Nu avem cum să ne eschivăm de la această responsabilitate. Viaţa altora este afectată de viaţa noastră, tot aşa cum creşterea plantelor şi arborilor este afectată de solul şi de mediul în care ele se găsesc.

Unii sunt de părere că influenţa noastră nu este chiar atât de importantă. Totuşi, este uşor de observat că, dacă ţintele noastre sunt mici, dacă suntem su­perficiali, dacă suntem lipsiţi de integritate, copiii noştri vor creşte în acest sol. Dacă suntem ai lui Hristos, suntem răspunzători de înrâurirea pe care o avem asupra membrilor familiei, asupra vecinilor şi prietenilor noştri. La judecată, ei se vor ridica şi ne vor mulţumi fiindcă le-am călăuzit paşii spre Dumnezeu prin viaţa noastră.

Este o singură regulă pentru toţi, fie bogaţi ori săraci, fie învăţaţi ori neînvă­ţaţi: suntem cu toţii responsabili pentru salvarea semenilor noştri. Domnul Hristos ne cere să dăm dovadă de puritate sufletească, de integritate, de iubire şi de toate celelalte calităţi ale Sale. Desfrânarea, nedreptatea, lăcomia, ura, necinstea nu au cum să-i apropie pe oameni de Hristos şi de adevăr. Cei care se îmbogăţesc pe spi­narea altora, care nu se poartă corect cu ei, care încearcă să le dezonoreze copiii, care îi resping sau îi marginalizează nu fac decât să îi îndepărteze de Hristos şi de Evanghelia mântuirii.

Dacă rămânem aproape de Hristos, dacă umblăm cu El zi de zi, constatăm că este uşor şi normal să fim răbdători, iubitori, oneşti şi altruişti. L-am primit noi în viaţa noastră? Îi îngăduim să ne schimbe după chipul Său? Am observat noi cât de benefică a fost influenţa creştinilor autentici asupra vieţii noastre? Ne-am ex­primat recunoştinţa faţă de ei pentru modul în care au ştiut să-şi trăiască religia?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO