Ştim că toţi avem cunoştinţă. Dar cunoştinţa îngâmfă, pe când dragostea zideşte. Dacă crede cineva că ştie ceva, Încă n-a cunos­cut cum trebuie să cunoască. Dar dacă iubeşte cineva pe Dumne­zeu, este cunoscut de Dumnezeu.

(1 Corinteni 8:1-3)

Apostolul Pavel stătea bine la capitolul cunoaştere. El ştia clar că un idol este totuna cu nimic şi că există un singur Dumnezeu: Dumnezeul şi Tatăl Dom­nului nostru Isus Hristos. Ştiind aceste lucruri, el se aşeza la masă şi mânca liniştit din hrana adusă ca ofrandă idolilor şi aceasta dintr-un singur motiv: pentru că îi era foame şi pentru că avea nevoie de energie în activitatea sa ca slujitor al Evangheliei. Pentru el nu existau alţi dumnezei. Hrana era hrană şi nimic altceva. Consumul de hrană închinată idolilor nu îl făcea nici mai bun, nici mai rău din punct de vedere spiritual.

Dar Pavel nu se opreşte aici, ci adaugă: „Toate lucrurile sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos:’ Cunoaşterea nu poate fi singurul ghid la care apelăm atunci când dorim să luăm o hotărâre corectă în astfel de chestiuni, fiindcă, dacă am proceda aşa, am ţine cont numai de noi înşine, nu şi de alţii. Cunoaşterea tre­buie contrabalansată cu iubirea faţă de oameni.

Când trebuie să luăm o decizie de acest gen, este bine să ne punem două întrebări: „Mă afectează lucrul acesta?” şi „ÎI afectează pe aproapele meu lucrul aces­ta?”. Poate că poţi să răspunzi cu un „da” răspicat la prima întrebare. Însă la a doua nu este chiar atât de simplu. Pavel ştia acest lucru. Când se gândea că are o răspundere faţă de cei care ar fi putut înţelege greşit gestul său, dragostea faţă de ei devenea factorul hotărâtor. Să presupunem că, în timp ce mânca din hrana adusă ca ofrandă idolilor, era observat de câţiva oameni uşor influenţabili. Fără îndoială că ei aveau să-l înţeleagă greşit şi aveau să-şi piardă credinţa sau aveau să tragă concluzia că puteau coborî standardul în alte privinţe. Dar Pavel îi iubea şi a adoptat următoarea poziţie: „De aceea, dacă o mâncare face pe fratele meu să păcătuiască, nu voi mân­ca niciodată carne, ca să nu fac pe fratele meu să păcătuiască” (1 Corinteni 8:13).

Dragostea ne zideşte în Hristos şi ne conduce la adevăr. Dumnezeu ne oferă mai mult decât informaţii, mai mult decât cunoştinţe care să ne satisfacă raţiunea. El ne îndeamnă stăruitor să transmitem la rândul nostru dragostea Sa, care ne desăvârşeşte judecata şi care ne ajută să luăm hotărârea cea bună.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO