Comandă specială

 Când a văzut Isus pe mama Sa şi, lângă ea, pe ucenicul pe care-l iubea, a zis mamei Sale: „Femeie, iată fiul tău!”Apoi a zis ucenicului: „Iată mama ta!” Şi, din ceasul acela, ucenicul a luat-o la el acasă.

(Ioan 19:26,27)

Mă obişnuisem să îmi umplu bagajul de „comenzi speciale” şi să plec în Argentina, unde studia fiica mea. Făcea tot timpul câte o listă cu lucruri de care avea nevoie. Era o mare bătaie de cap să găsesc exact lucrurile care coincideau cu gusturile şi pretenţiile ei. Ca să-i fac pe plac, am avut nevoie de timp, răbdare şi multă dragoste. Cu toţii ne-am confruntat cu o astfel de situaţie la un moment dat. Cu toate acestea, „comenzile” de acest fel ne dau mai puţină bătaie de cap dacă ne pasă cu adevărat de persoana care ni le pretinde.

Sunt două lucruri la care mă gândesc când citesc textul de astăzi: durere profundă şi încredere deplină. Cred că aici a rostit Isus una dintre cele mai mari dorinţe ale Sale. I-a cerut-o celui mai bun prieten al Său, Ioan, şi este dovada marii încrederi pe care o avea în el. A avut încredere să îi ceară ceva lui Ioan – Isus credea în dragostea lui Ioan. Ştia că Ioan îi va răspunde.

Acest pasaj prezintă unul dintre cele mai emoţionante momente din viaţa lui Isus pe pământ. Nu mai avea mult de trăit şi, deşi suferea cumplit. Şi-a întors privirile către Maria, mama devotată a cărei inimă era străpunsă de durere. Fiul ei, băiatul ei, era pe cruce. Asista fără nicio putere la modul în care murea Cel căruia Ii dedicase anii tinereţii ei, grija şi loialitatea neştirbite.

Isus Şi-a întors apoi privirea către cel mai bun prieten al Său, tânărul Ioan, şi i-o încredinţează pe mama Sa, una dintre comorile Lui de pe pământ. Ioan primeşte cu generozitate şi profundă afecţiune această poruncă. Aflăm apoi că Maria a fost primită în căminul ucenicului iubit.

Îmi place să cred că această sarcină — sau poruncă – ar trebui să fie una dintre priorităţile noastre. În ultimele clipe ale vieţii Lui, Isus S-a preocupat de binele celei mai preţioase fiinţe din familia Sa – mama Lui. Mă gândesc la cei mai iubiţi membri ai familiilor noastre. Ce facem pentru salvarea lor? Familia noastră ar trebui să fie prima invitată să se bucure de dragostea lui Isus.

Te invit să primeşti promisiunile Sale şi să ţi le însuşeşti: „Este privilegiul părinţilor să îi ducă pe copiii lor la porţile cetăţii lui Dumnezeu, spunând: «I-am învăţat pe copiii mei să îl iubească pe Dumnezeu, să facă voia Lui şi să I se închine Lui.» Atunci porţile se vor deschide şi părinţi, şi copii vor intra înăuntru.” (Ellen G. White, In Heavenly Places, p. 216)

CECILIA MORENO DE IGLESIAS

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO