Lapte de capră, acetonă și un călduros bun venit

 Cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă răbdare,
îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste.

(Efeseni 4:2)

Cu ocazia turneului muzical al liceului bisericii noastre, când călătoream în fiecare seară în alt loc, oameni de treabă din diferite biserici locale şi-au deschis casele pentru a ne găzdui. Întotdeauna am aşteptat cu mare nerăbdare să descopăr care îmi va fi „familia” după concert.

În prima seară a turneului, o femeie mai în vârstă ne-a invitat pe două dintre noi la ea acasă. Ne-a întâmpinat cu urări de bun venit care ne-au mers la suflet, deşi ne puteam da seama că era un real efort din partea ei să ne găzduiască. Ne era însă clar că îi făcea plăcere compania noastră.

În a doua seară, unii dintre noi am stat la o familie care ne-a oferit pizza făcută în casă şi lapte. Ne urmăreau amuzaţi reacţiile, în timp ce ne spuneau că bem lapte proaspăt de capră, o nouă şi neobişnuită experienţă pentru papilele noastre gustative de fete de oraş! Am râs împreună şi ne-am bucurat de fiecare clipă în acea casă – fuseserăm primiţi cu toată inima!

Nu pot spune că la fel am fost primită şi în ultimul oraş. Ne-am simţit ca şi cum doamna aceea ne-a primit mai mult din obligaţie decât din plăcere, în noaptea aceea, când am vărsat din greşeală acetonă pe aşternutul de pe pat, privind cum apare o gaură în materialul sintetic, m-am simţit complet şi iremediabil deznădăjduită. O, nu! Am mers în camera din faţă şi i-am spus gazdei ce se întâmplase. În timp ce îi ceream scuze şi o asiguram că voi înlocui aşternutul pe cheltuiala mea, mi s-a părut că observ pe faţa ei urme de înţelegere şi compasiune, pentru a mă ajuta să suport urmarea neatenţiei mele. Nu mă feream să îmi asum responsabilitatea, însă tot ce am primit a fost o replică scurtă. Şi m-am dus la culcare cu inima împovărată.

În mod clar, nu fusese o idee bună din partea unei adolescente să se urce în pat cu acetona, iar această doamnă avea tot dreptul să fie supărată. Însă era un mare contrast între atmosfera din această casă şi atmosfera în care petrecusem ultimele două nopţi. Era vorba despre sentimentul că eşti dorit, că eşti cu adevărat binevenit.

Acum chiar mă întreb dacă atmosfera ospitalieră din inima mea îi asigură pe ceilalţi că sunt bineveniţi şi doriţi! Chiar dacă o dau în bară uneori, îi cer lui Isus să îmi arate cum să manifest o atitudine şi o expresie binevoitoare astăzi, mai ales faţă de cei care ar putea avea nevoie de încurajare. Aş dori ca viaţa mea să fie plină de amabilitate, astfel încât cei din jur să simtă că iubirea Lui îi întâmpină şi îi primeşte.

DEEANN BRAGAW

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO