În brațele Tatălui
Te voi învăţa şi- ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui şi voi avea privirea îndreptată asupra ta.
(Psalmii 32:8)
Mă plimbam cu familia prin parc, când o scenă mi-a tras atenţia. Un tătic stătea pe iarbă, ţinând ascunsă pe degetul mijlociu sfoara înnodată a unui zmeu. În tot acest timp, fetiţa lui, de vreo trei anişori, se juca şi scutura sfoara, privind mişcările interesante ale zmeului multicolor. Puteai vedea pe faţa ei câtă bucurie şi satisfacţie avea când acel zmeu făcea tot felul de mişcări interesante, părând că zboară. Între timp, am observat şi cât de mult se bucura tatăl de acel moment, având grijă să controleze sfoara ca să nu scape zmeul.
Creştini fiind, ne este greu să găsim echilibrul cu privire la două lucruri în viaţă: controlul şi odihna. Ne dorim să deţinem controlul. Chiar dacă mâinile noastre sunt micuţe şi neexperimentate, vrem să controlăm fiecare mişcare pe care o facem în viaţă. Şi nu doar în viaţa noastră, ci ne aven turăm să controlăm şi să dirijăm şi viaţa celor dragi nouă. Ne agăţăm de proiecte, ne străduim să atingem ţintele stabilite, bizuindu-ne pe agenda noastră. În acelaşi timp, ne este teamă de viitor, gândindu-ne câţi bani ne-au mai rămas în contul de la bancă sau la deciziile pe care le iau alţii şi ne afectează şi pe noi.
De multe ori uităm că, de fapt, nu noi ţinem şi conducem firul vieţii noastre. Atâtea dorinţe, atâtea nopţi nedormite, când am putea să ne odihnim liniştiţi în braţele Tatălui, deplin încredinţaţi că El are grijă şi controlează „sfoara”. Are nişte planuri şi scopuri înţelepte pentru viaţa noastră şi sunt cele mai bune pentru noi. El cunoaşte vânturile şi se asigură că zmeul care se află în mâna Lui este fixat şi e sigur, în timp ce noi ne odihnim în braţele Sale.
În acea după-amiază, mi-am amintit că Tatălui meu Îi pasă de mine şi mă înţelege mai bine decât o fac eu însămi. M-am gândit de câte ori a trebu it să mă ferească de mine şi de egoismul meu, îngăduind ca planurile mele să eşueze, pentru ca planurile Lui -cu mult mai bune – să aibă succes.
Ni se oferă oportunitatea de a ne odihni în grija, înţelepciunea şi dragostea Sa, permiţându-I să conducă firul vieţii noastre. Isaia ne spune: „Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: «Iată drumul, mergeţi pe el!» când veţi voi să vă mai abateţi la dreapta sau la stânga” (30:21). Este singura modalitate de a rămâne în siguranţă în braţele Tatălui.
SILVIA ERNST DE ROCHOLL
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
