De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit afară din apă. Şi, în clipa aceea, cerurile s-au deschis şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu pogorându-Se în chip de porumbel şi venind peste El.

(Matei 3:16)

Ce zi frumoasă de iunie! mă gândeam eu, în timp ce făceam ultimele pregătiri, înainte ca femeile să sosească pentru întâlnirea de studiu biblic care avea loc de trei ori pe săptămână. În ultimii patru ani fusesem gazda unui grup de studiu biblic la mine acasă, format din prietene apropiate şi vecine. Ne place să numim acest grup „Frumoasele doamne ale Domnului”, pentru că aceasta ne dorim să fim prin Isus, care lucrează în noi. Ne-am propus, ca grup, să ne încurajăm şi să ne ajutăm unele pe altele, respectând confidenţialitatea lucrurilor care sunt mărturisite. Istorisirile şi cererile de rugăciune rămân în interiorul grupului, aducându-le înaintea lui Dumne­zeu prin rugăciune. Scopul nostru principal este să construim o relaţie cu Liderul acestui grup, care este Isus Hristos, Domnul nostru. Ne dorim să reflectăm chipul Său în viaţa noastră, slujind şi ajutându-i pe cei din jur cu tot ce putem mai bine, punând la lucru toată creativitatea cu care am fost înzestrate.

Facem cu rândul în prezentarea studiilor şi în decorarea mesei, pentru a face timpul petrecut cu El cât mai special, interactiv şi, în acelaşi timp, sacru şi plin de bucurie. În acea zi de iunie era aşa de frumos afară, încât am hotărât să facem întâlnirea pe terasă. Urma să discutăm despre botez. Era rândul prietenei mele Barb să citească întrebarea: „Ce s-a întâmplat când Isus a ieşit din apă?” Chiar în timp ce vorbea, un porumbel a coborât exact deasupra mesei noastre şi s-a aşezat puţin mai încolo, stând şi privindu-ne. Barb spuse cu emoţie în glas: „Iată răspunsul! Duhul Sfânt a coborât asupra Lui sub forma unui porumbel.” Stăteam toate acolo, uimite de răs­punsul pe care ni-l trimisese Dumnezeu în mod vizibil. Porumbelul ne mai privi o clipă şi zbură mai departe.

Acel singur porumbel a avut un efect deosebit asupra studiului biblic din acea seară, ajutându-ne să înţelegem mai bine lucrarea Duhului Sfânt. Nu conteneam să vorbim despre aceasta şi nu ne-am oprit nici în zilele urmă­toare. A doua zi dimineaţa, în drum spre serviciu, am văzut un porumbel cocoţat în copac, apoi pe frânghia de uscat rufe. De câte ori văd un porum­bel, mi-aduc aminte că Duhul Sfânt mă însoţeşte permanent. Şi nu vreau să sting Duhul sau să-L întristez. De fiecare dată când văd un porumbel ştiu că Dumnezeu mă iubeşte şi-I laud sfântul Nume. Ce mod uimitor de a ne arăta că Îi pasă de noi!

RENEE TITZE

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO