Eu sunt Uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra şi va ieşi şi va găsi păşune.

(Ioan 10:9)

Un cârâit strident mi-a atras atenţia, venind din grădina vecină. Ceva îi deranja pe măcălendrii din spatele casei lui Evelyn. Am lăsat lucrul din grădină şi-am străbătut curtea chiar la timp ca să observ o cioară mare îndreptându-se spre nord, cu un pui de măcăleandru atârnându-i în cioc.

Scoţând sunete stridente, părinţii măcălendri au pornit în urmărirea cio­rii, asemenea unui bombardament în picaj. Dar tot efortul lor a fost în za­dar. Hoţul nemilos ieşise din raza de observaţie, purtându-şi cu sine prân­zul; până la urmă, mama şi tata măcăleandru au renunţat şi s-au întors la cuibul lor gol. Şi nu era prima dată – şi nici ultima nu avea să fie – când un pui de pasăre inocent era smuls din cuibul lui de un duşman prădător.

Gândindu-mă la acest incident, mi-am reamintit de modul nemilos în care Satana îşi urmăreşte victimele umane. Nu-i pasă că unii copii nevi­novaţi sunt smulşi de lângă părinţii lor, momiţi de plăcerile de moment. Nu-i pasă dacă victimele sale ajung pradă drogurilor, alcoolului sau altor obiceiuri nesănătoase. Cea mai mare dorinţă a lui este să-L rănească pe Dumnezeu, despărţindu-i pe oameni de Creatorul lor.

În Evanghelia lui Ioan, Isus spune că hoţul nu vine decât să fure, să jun­ghie şi să prăpădească. Dar Domnul nostru continuă şi ne promite că El a venit ca să ne salveze din mâna lui Satana. El promite că le va da victimelor lui Satana viaţă din belşug (Ioan 10:10).

Păsările se conduc după instinct. Părinţii măcălendri îşi vor reface cui­bul în acelaşi loc. Ciorile, şerpii urcători şi veveriţele vor continua să le fure puii. Dar, spre deosebire de aceşti părinţi nefericiţi sau acei micuţi puişori neexperimentaţi, noi avem de ales. Viaţa noastră nu este condusă de in­stincte. Am fost creaţi cu un creier care să gândească metode despre cum putem evita prădătorii. Noi putem alege să ne ascundem în plasa de sigu­ranţă pe care ne-o pune la dispoziţie Isus – adăpostul aripilor Sale – sau putem încerca să-l cucerim pe Satana în puterea noastră. Însă aceasta este o luptă pierdută, pentru că în noi nu se află nicio putere care să câştige răz­boiul contra răului.

După multe sforţări, ne dăm seama că există o cale mai bună. Să nu dăm viaţa veşnică pe nişte plăceri trecătoare de moment. Victoria va fi a noastră atunci când Îi vom permite lui Dumnezeu să ducă lupta în locul nostru. El va învinge fără doar şi poate, aşa că vă invit să ne lăsăm conduse de El şi să acceptăm darul vieţii veşnice. La examinarea finală doar aceasta contează.

PATRICIA COVE

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO