Ce înseamnă aceasta pentru noi?
Un tânăr încerca să-i vorbească mamei lui despre Dumnezeu. I-a spus despre moartea lui Isus și făgăduinţa Sa că va reveni. I s-a părut că-și îndeplinise misiunea cu bine și era destul de mulțumit. Totuși, la finalul „predicuței”, mama l-a privit direct în ochi și l-a întrebat: „Și ce mă privește pe mine?”
4. Cum răspunde Petru la întrebarea: „Ce mă privește pe mine?” 2 Petru 3:11-13, vezi şi Matei 24:43-51.
2 Petru 3:11-13
11. Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă,
12. aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului?
13. Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea.Matei 24:43-51
43. Să ştiţi că, dacă ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte va veni hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa.
44. De aceea, şi voi fiţi gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi.
45. Care este deci robul credincios şi înţelept pe care l-a pus stăpânul său peste ceata slugilor sale, ca să le dea hrana la vremea hotărâtă?
46. Ferice de robul acela pe care stăpânul său, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa!
47. Adevărat vă spun că îl va pune peste toate averile sale.
48. Dar dacă este un rob rău, care zice în inima lui: „Stăpânul meu zăboveşte să vină!”
49. Dacă va începe să bată pe tovarăşii lui de slujbă şi să mănânce şi să bea cu beţivii,
50. stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă şi în ceasul pe care nu-l ştie,
51. îl va tăia în două, şi soarta lui va fi soarta făţarnicilor; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.
Însuși numele de „adventiști de ziua a șaptea” arată spre convingerea noastră că Domnul Hristos va reveni așa cum a promis. Învățătura aceasta este fundamentală; dacă n-ar fi adevărată, credința și așteptarea noastră n-ar avea niciun sens.
Oare riscăm și noi să devenim ca robul rău din parabolă? Sigur că nu facem unele dintre fapte lui rele, dar nu aceasta este ideea. Să nu uităm că este o parabolă! Avertizarea este să nu coborâm standardele, mai cu seamă în comportarea noastră cu ceilalți, și să nu căutăm să ne asemănăm cu lumea și să pierdem din fervoarea convingerii că Domnul nostru va reveni.
Sigur că există între noi persoane care vin cu grafice și cu calcule ale perioadelor profetice și care pretind că ar fi descoperit data revenirii lui Hristos. Însă pericolul principal cu care ne confruntăm, ca adventiști de ziua a șaptea, nu este stabilirea datei revenirii, ci diminuarea importanței promisiunii revenirii, în gândirea noastră, cu trecerea timpului.
Da, zilele trec și suntem mai aproape de a doua venire a Domnului. Dar, pe de altă parte, trecând zilele, suntem tentați să credem că revenirea Sa va fi cândva, departe, și că nu ne privește pe noi. Scriptura ne avertizează împotriva mulțumirii de sine. Petru spune că, întrucât Isus revine și noi vom fi chemați la judecată, ar trebui să avem o purtare sfântă și evlavioasă (2 Petru 3:11). Realitatea revenirii lui Hristos ar trebui să ne schimbe viața și comportamentul.
În ce măsură îți sunt influențate faptele și gândirea de realitatea revenirii Domnului? Ce îţi spune acest răspuns despre viața și credința ta?