Studiu suplimentar: Ellen G. White, Faptele apostolilor, cap. „Mântuirea pentru iudei”, ed. 2014, pp. 273–274; Mărturii, vol. 5, cap. „Tainele Bibliei”, ed. 2016, p. 598.

„Mântuirea omenirii nu rezultă dintr­-un plan divin ulterior sau o improvizaţie impusă de o întorsătură neaşteptată a evenimentelor după apariţia păcatului. Dimpotrivă, ea emană dintr-­un plan divin pentru răscumpărarea omului, făcut înainte de întemeierea lumii acesteia (1 Corinteni 2:7; Efeseni 1:3,14; 2 Tesaloniceni 2:13,14) şi îşi are rădăcina în dragostea veşnică a lui Dumnezeu pentru umanitate (Ieremia 31:3).

Planul acesta cuprinde eternitatea trecută, prezentul istoric şi eternitatea viitoare. El include realităţi şi binecuvântări precum alegerea şi predestinarea de a fi poporul sfânt al lui Dumnezeu şi de a purta asemănarea cu Hristos, răscumpărarea şi iertarea, unirea tuturor lucrurilor în Hristos, sigilarea cu Duhul Sfânt, primirea moştenirii veşnice şi glorificarea (Efeseni 1:3­14). În centrul planului se află suferinţa şi moartea lui Isus, care nu au fost un accident al istoriei şi nici produsul deciziei omeneşti, ci îşi au rădăcina în intenţia lui Dumnezeu de a răscumpăra (Faptele 4:27,28). Isus a fost cu adevărat «Mielul care a fost junghiat de la întemeierea lumii» (Apocalipsa 13:8)” – The Handbook of Seventh-day Adventist Theology, pp. 275–276.

Emisiunea „Școala Cuvântului” – Speranța Tv: