Pocăinţă în ţărână şi cenuşă

Citeşte Iov 40:1-4 şi Iov 42:1-6. Care a fost reacţia lui Iov în faţa revelaţiei de Sine a lui Dumnezeu?

Iov 40:1-4
1. Domnul a vorbit lui Iov şi a zis:
2. „Eşti încredinţat acum tu, care vorbeşti împotriva Celui Atotputernic? Tu care mustri pe Dumnezeu, mai ai vreun răspuns de dat?”
3. Iov a răspuns Domnului, şi a zis:
4. „Iată, eu sunt prea mic; ce să-Ţi răspund? Îmi pun mâna la gură.

Iov 42:1-6
1. Iov a răspuns Domnului şi a zis:
2. „Ştiu că Tu poţi totul şi că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale.” –
3. „Cine este acela care are nebunia să-Mi întunece planurile?” – „Da, am vorbit, fără să le înţeleg, de minuni, care sunt mai presus de mine şi pe care nu le pricep.” –
4. „Ascultă-Mă şi voi vorbi; te voi întreba, şi Mă vei învăţa.” –
5. „Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a văzut.
6. De aceea mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă.”

Iov s-a simţit copleşit. În răspunsul său, el repetă întrebarea pe care i-a pus-o Dumnezeu: „Cine este acela care are nebunia să-Mi întunece planurile?” (Iov 42:3) şi recunoaşte că a vorbit despre lucruri pe care nu le înţelegea.

Observă totodată ce spune el în Iov 42:5. Dacă până la momentul acela doar auzise vorbindu-se despre Dumnezeu, acum L-a şi văzut, în sensul că a obţinut o imagine mai clară despre El, iar pentru că L-a văzut, a ajuns la o mai bună cunoaştere de sine. De aceea, i s-a făcut scârbă de el însuşi şi s-a pocăit în ţărână şi cenuşă.

Citeşte Isaia 6:1-5 şi Luca 5:1-8. Ce asemănări există între reacţia lui Isaia, cea a lui Petru şi cea a lui Iov?

Isaia 6:1-5
1. În anul morţii împăratului Ozia, am văzut pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul.
2. Serafimii stăteau deasupra Lui, şi fiecare avea şase aripi: cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele, şi cu două zburau.
3. Strigau unul la altul şi ziceau: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!”
4. Şi se zguduiau uşorii uşii de glasul care răsuna, şi Casa s-a umplut de fum.
5. Atunci am zis: „Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!”

Luca 5:1-8
1. Pe când Se afla lângă lacul Ghenezaret şi Îl îmbulzea norodul ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu,
2. Isus a văzut două corăbii la marginea lacului; pescarii ieşiseră din ele să-şi spele mrejele.
3. S-a suit într-una din aceste corăbii, care era a lui Simon: şi l-a rugat s-o depărteze puţin de la ţărm. Apoi a şezut jos şi învăţa pe noroade din corabie.
4. Când a încetat să vorbească, a zis lui Simon: „Depărteaz-o la adânc şi aruncaţi-vă mrejele pentru pescuire.”
5. Drept răspuns, Simon I-a zis: „Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi n-am prins nimic; dar, la cuvântul Tău, voi arunca mrejele!”
6. După ce le-au aruncat, au prins o aşa de mare mulţime de peşti că începeau să li se rupă mrejele.
7. Au făcut semn tovarăşilor lor care erau în cealaltă corabie să vină să le ajute. Aceia au venit, şi au umplut amândouă corăbiile, aşa că au început să se afunde corăbiile.
8. Când a văzut Simon Petru lucrul acesta, s-a aruncat la genunchii lui Isus şi I-a zis: „Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos.”

În toate aceste situaţii, este ilustrat un adevăr biblic elementar: păcătoşenia omului. Iov era „fără prihană şi curat la suflet. El se temea de Dumnezeu şi se abătea de la rău” (Iov 1:1). Oricât de mult a încercat Satana să-l întoarcă împotriva lui Dumnezeu, el a rămas credincios. A rămas consecvent convingerilor sale.

Dar ce descoperim în finalul cărţii care îi poartă numele? Când întrezăreşte sfinţenia şi puterea lui Dumnezeu, Iov se face mic, la fel ca Isaia şi Petru, conştient de păcătoşenia şi nimicnicia lui. Noi toţi suntem oameni căzuţi, păcătoşi; însăşi natura noastră ne aduce în conflict cu Dumnezeu. De aceea, niciunul dintre noi nu se poate mântui singur, nu poate face suficiente fapte bune ca să merite vreo favoare din partea lui Dumnezeu. De aceea, noi toţi – chiar şi cei mai buni dintre noi, care sunt, la fel ca Iov, fără prihană şi curaţi la suflet, care se tem de Dumnezeu şi se abat de la rău – avem nevoie de har, avem nevoie de un Mântuitor, avem nevoie de Cineva care să facă pentru noi ceea ce noi nu suntem capabili să facem. Din fericire, avem toate acestea şi chiar mai mult decât atât în Isus!

Imaginează-ţi cum ar fi să te afli chiar acum în faţa lui Dumnezeu. Cum ai reacţiona? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO