Înţelepciunea înţelepţilor
Când citim întrebările adresate de Dumnezeu, ne dăm seama că Iov, care a trăit acum câteva mii de ani, n-avea de unde să aibă atâtea cunoştinţe despre lumea creată. De exemplu, oamenii (câţiva dintre ei, cel puţin) au înţeles abia în jurul anului 1500 d.Hr. că impresia de deplasare a Soarelui pe cer se datora rotaţiei Pământului în jurul axei sale şi mişcării lui de revoluţie în jurul Soarelui – un adevăr pe care noi astăzi îl considerăm de la sine înţeles.
Graţie în mare parte ştiinţei moderne, astăzi avem cunoştinţe despre unele lucruri din lumea naturală care, pentru oamenii din timpurile biblice, erau de nepătruns. Dar, cu toate aceste progrese, cunoştinţele noastre despre lumea naturală şi despre originile ei sunt încă limitate.
Notează câteva întrebări din capitolele 38 şi 39 la care omul modern ar putea să dea un răspuns.
Iov 38
1. Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii şi a zis:
2. „Cine este cel ce Îmi întunecă planurile prin cuvântări fără pricepere?
3. Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz, ca Eu să te întreb, şi tu să Mă înveţi.
4. Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune, dacă ai pricepere.
5. Cine i-a hotărât măsurile, ştii? Sau cine a întins frânghia de măsurat peste el?
6. Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului,
7. atunci când stelele dimineţii izbucneau în cântări de bucurie şi când toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?
8. Cine a închis marea cu porţi, când s-a aruncat din pântecele mamei ei?
9. Când i-am făcut haina din nori şi scutece din întuneric;
10. când i-am pus hotar şi când i-am pus zăvoare şi porţi;
11. când am zis: „Până aici să vii, să nu treci mai departe; aici să ţi se oprească mândria valurilor tale”?
12. De când eşti, ai poruncit tu dimineţii? Ai arătat zorilor locul lor,
13. ca să apuce capetele pământului şi să scuture pe cei răi de pe el?
14. Ca pământul să se schimbe ca lutul pe care se pune o pecete, şi toate lucrurile să se arate îmbrăcate ca în haina lor adevărată?
15. Pentru ca cei răi să fie lipsiţi de lumina lor, şi braţul care se ridică să fie zdrobit?
16. Ai pătruns tu până la izvoarele mării? Sau te-ai plimbat tu prin fundurile adâncului?
17. Ţi s-au deschis porţile morţii? Sau ai văzut tu porţile umbrei morţii?
18. Ai cuprins tu cu privirea întinderea pământului? Vorbeşte, dacă ştii toate aceste lucruri.
19. Unde este drumul care duce la locaşul luminii? Şi întunericul unde îşi are locuinţa?
20. Poţi să le urmăreşti până la hotarul lor şi să cunoşti cărările locuinţei lor?
21. Ştii, căci atunci erai născut, şi numărul zilelor tale este mare!
22. Ai ajuns tu până la cămările zăpezii? Ai văzut tu cămările grindinei,
23. pe care le păstrez pentru vremurile de strâmtorare, pentru zilele de război şi de bătălie?
24. Pe ce cale se împarte lumina? Şi pe ce cale se împrăştie vântul de răsărit pe pământ?
25. Cine a deschis un loc de scurgere ploii şi a însemnat drumul fulgerului şi al tunetului,
26. pentru ca să cadă ploaia pe un pământ fără locuitori, pe un pustiu unde nu sunt oameni;
27. pentru ca să adape locurile pustii şi uscate, şi ca să facă să încolţească şi să răsară iarba?
28. Are ploaia tată? Cine dă naştere picăturilor de rouă?
29. Din al cui sân iese gheaţa şi cine naşte promoroaca cerului,
30. ca apele să se îngroaşe ca o piatră, şi faţa adâncului să se întărească?
31. Poţi să înnozi tu legăturile Găinuşei sau să dezlegi frânghiile Orionului?
32. Tu faci să iasă la vremea lor semnele zodiacului şi tu cârmuieşti Ursul mare cu puii lui?
33. Cunoşti tu legile cerului? Sau tu îi orânduieşti stăpânirea pe pământ?
34. Îţi înalţi tu glasul până la nori, ca să chemi să te acopere râuri de ape?
35. Poţi tu să arunci fulgerele ca să plece? Îţi zic ele: „Iată-ne”?
36. Cine a pus înţelepciunea în negura norilor sau cine a dat pricepere întocmirii văzduhului?
37. Cine poate să numere norii cu înţelepciune şi să verse burdufurile cerurilor,
38. pentru ca să înceapă pulberea să facă noroi, şi bulgării de pământ să se lipească împreună?
39. Tu izgoneşti prada pentru leoaică şi tu potoleşti foamea puilor de lei,
40. când stau ghemuiţi în vizuina lor, când stau la pândă în culcuşul lor?
41. Cine pregăteşte corbului hrana, când puii lui strigă spre Dumnezeu, când umblă rătăciţi şi flămânzi?
Iov 39
1. Ştii tu când îşi fac caprele sălbatice puii? Vezi tu pe cerboaice când fată?
2. Numeri tu lunile în care sunt însărcinate şi cunoşti tu vremea când nasc?
3. Ele se pleacă, fată puii şi scapă iute de durerile lor.
4. Puii lor prind vlagă şi cresc sub cerul slobod, pleacă şi nu se mai întorc la ele.
5. Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic, izbăvindu-l de orice legătură?
6. I-am dat ca locuinţă pustiul şi pământul sărac ca locaş.
7. El râde de zarva cetăţilor şi n-aude strigătele stăpânului, care-l mână.
8. Străbate munţii ca să-şi găsească hrana şi umblă după tot ce este verde.
9. Vrea bivolul sălbatic să fie în slujba ta? Şi stă el noaptea la ieslea ta?
10. Îl poţi lega tu cu o funie, ca să tragă o brazdă? Merge el după tine, ca să grăpeze bulgării din văi?
11. Te încrezi tu în el, pentru că puterea lui este mare? Şi-i laşi tu grija lucrărilor tale?
12. Te laşi tu pe el, pentru căratul roadelor tale, ca să le strângă în aria ta?
13. Aripa struţului bate cu veselie, de-ai zice că este aripa şi penişul berzei.
14. Dar struţoaica îşi încredinţează pământului ouăle şi le lasă să se încălzească în nisip.
15. Ea uită că piciorul le poate strivi, că o fiară de câmp le poate călca în picioare.
16. Este aspră cu puii săi de parcă nici n-ar fi ai ei. Că s-a trudit degeaba, nu-i pasă nicidecum!
17. Căci Dumnezeu nu i-a dat înţelepciune şi nu i-a făcut parte de pricepere.
18. Când se scoală şi porneşte, râde de cal şi de călăreţul lui.
19. Tu dai putere calului, şi-i îmbraci gâtul cu o coamă ce fâlfâie?
20. Tu-l faci să sară ca lăcusta? Nechezatul lui puternic răspândeşte groaza.
21. Scurmă pământul şi, mândru de puterea lui, se aruncă asupra celor înarmaţi;
22. îşi bate joc de frică, nu se teme şi nu se dă înapoi dinaintea sabiei.
23. Zăngăneşte tolba cu săgeţi pe el, suliţa şi lancea strălucesc,
24. fierbe de aprindere, mănâncă pământul, n-are astâmpăr când răsună trâmbiţa.
25. La sunetul trâmbiţei parcă zice: „Înainte!” De departe miroase bătălia, glasul ca de tunet al căpeteniilor şi strigătele de luptă.
26. Oare prin priceperea ta îşi ia uliul zborul şi îşi întinde aripile spre miazăzi?
27. Oare din porunca ta se înalţă vulturul şi îşi aşază cuibul pe înălţimi?
28. El locuieşte în stânci, acolo îşi are locuinţa, pe vârful zimţat al stâncilor şi pe vârful munţilor.
29. De acolo descoperă el prada şi îşi cufundă privirile în depărtare după ea.
30. Puii lui îi beau sângele; şi acolo unde sunt hoituri, acolo-i şi vulturul.”
Sigur că ştiinţa ne-a descoperit unele faţete ale realităţii necunoscute până la data aceea. Dar mai rămân încă atât de multe lucruri de descoperit! în multe privinţe, ştiinţa, departe de a fi risipit splendoarea şi misterul creaţiei lui Dumnezeu, a făcut-o şi mai fascinantă, scoţând la iveală o profunzime şi o complexitate pe care generaţiile anterioare n-au bănuit-o.
„«Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre şi ale copiilor noştri pe vecie» (Deuteronomul 29:29). El nu le-a descoperit niciodată oamenilor modul exact în care a creat lumea. înţelepciunea omenească nu poate pătrunde tainele Celui Preaînalt. Puterea Sa creatoare este tot atât de nepătrunsă ca existenţa Sa.” – Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, ed. 2015, p. 106
Ce ne spun următoarele texte despre limitele cunoaşterii umane?
1 Corinteni 3:19
Căci înţelepciunea lumii acesteia este o nebunie înaintea lui Dumnezeu. De aceea este scris: „El prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor.”
În pofida cunoştinţelor numeroase acumulate de oameni în ultimele sute de ani, lumea creată rămâne plină de miracole şi mistere greu de dezlegat. Cu cât aflăm mai multe despre ea, cu atât ni se pare mai captivantă şi mai enigmatică. Ce lucruri din lumea creată te uimesc? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO1 Corinteni 1:18-27
18. Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării; dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu.
19. Căci este scris: „Voi prăpădi înţelepciunea celor înţelepţi şi voi nimici priceperea celor pricepuţi.”
20. Unde este înţeleptul? Unde este cărturarul? Unde este vorbăreţul veacului acestuia? N-a prostit Dumnezeu înţelepciunea lumii acesteia?
21. Căci întrucât lumea, cu înţelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înţelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioşi prin nebunia propovăduirii crucii.
22. Iudeii, într-adevăr, cer minuni, şi grecii caută înţelepciune;
23. dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru iudei este o pricină de poticnire, şi pentru Neamuri, o nebunie;
24. dar pentru cei chemaţi, fie iudei, fie greci, este puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu.
25. Căci nebunia lui Dumnezeu este mai înţeleaptă decât oamenii; şi slăbiciunea lui Dumnezeu este mai tare decât oamenii.
26. De pildă, fraţilor, uitaţi-vă la voi care aţi fost chemaţi: printre voi nu sunt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales.
27. Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari.
