[miercuri, 7 decembrie] Necromanția și cultul strămoșilor

 

 

Cuvântul „necromanție” derivă din termenii grecești nekros („mort”) și manteia („divinație”). Practicată din timpuri străvechi, necromanția este o formă de invocare a presupuselor spirite active ale morților în vederea obținerii cunoașterii, deseori despre evenimente viitoare. Cultul strămoșilor, în schimb, este datina venerării strămoșilor care au decedat, sub motiv că ei fac încă parte din familie, iar spiritele lor, s-ar crede, pot influența acțiunile celor vii. Aceste practici păgâne pot fi foarte atractive pentru aceia care cred în nemurirea sufletului și cărora le e dor de cei dragi care au murit.

 

4. Citește 1 Samuel 28:3-25. Ce lecții spirituale extragi din experiența lui Saul cu vrăjitoarea din En-Dor care contrazic orice așa-zisă comunicare cu morții?

 

1 Samuel 28:3-25

„3 Samuel murise. Tot Israelul îl plânsese şi-l îngropase la Rama, în cetatea lui. Saul îndepărtase din ţară pe cei ce chemau morţii şi pe cei ce ghiceau. 4 Filistenii s-au strâns şi au venit de au tăbărât la Sunem. Saul a strâns pe tot Israelul şi au tăbărât la Ghilboa. 5 La vederea taberei filistenilor, Saul a fost cuprins de frică şi un tremur puternic i-a apucat inima. 6 Saul a întrebat pe Domnul, şi Domnul nu i-a răspuns nici prin vise, nici prin Urim, nici prin proroci. 7 Atunci, Saul a zis slujitorilor lui: „Căutaţi-mi o femeie care să cheme morţii, ca să mă duc s-o întreb.” Slujitorii lui i-au zis: „Iată că în En-Dor este o femeie care cheamă morţii.” 8 Atunci, Saul s-a schimbat, a luat alte haine şi a plecat cu doi oameni. Au ajuns la femeia aceea noaptea. Saul i-a zis: „Spune-mi viitorul chemând un mort şi scoală-mi pe cine-ţi voi spune.” 9 Femeia i-a răspuns: „Ştii ce a făcut Saul, cum a nimicit din ţară pe cei ce cheamă morţii şi pe cei ce ghicesc viitorul, pentru ce dar întinzi o cursă vieţii mele, ca să mă omori?” 10 Saul i-a jurat pe Domnul şi a zis: „Viu este Domnul că nu ţi se va întâmpla niciun rău pentru aceasta.” 11 Femeia a zis: „Pe cine vrei să-ţi scol?” Şi el a răspuns: „Scoală-mi pe Samuel.” 12 Când a văzut femeia pe Samuel, a scos un ţipăt mare şi a zis lui Saul: „Pentru ce m-ai înşelat? Tu eşti Saul!” 13 Împăratul i-a zis: „Nu te teme de nimic. Dar ce vezi?” Femeia a zis lui Saul: „Văd o fiinţă dumnezeiască sculându-se din pământ.” 14 El i-a zis: „Cum e la chip?” Şi ea a răspuns: „Este un bătrân care se scoală şi este învelit cu o mantie.” Saul a înţeles că era Samuel şi s-a plecat cu faţa la pământ şi s-a închinat. 15 Samuel a zis lui Saul: „Pentru ce m-ai tulburat chemându-mă?” Saul a răspuns: „Sunt într-o mare strâmtorare: filistenii îmi fac război şi Dumnezeu S-a depărtat de la mine; nu mi-a răspuns nici prin proroci, nici prin vise. Şi te-am chemat să-mi arăţi ce să fac.” 16 Samuel a zis: „Pentru ce mă întrebi pe mine, când Domnul S-a depărtat de tine şi S-a făcut vrăjmaşul tău? 17 Domnul îţi face aşa cum îţi vestisem din partea Lui; Domnul a rupt împărăţia din mâinile tale şi a dat-o altuia, lui David. 18 N-ai ascultat de glasul Domnului şi n-ai făcut pe Amalec să simtă aprinderea mâniei Lui, de aceea îţi face Domnul aşa astăzi. 19 Şi chiar Domnul va da pe Israel împreună cu tine în mâinile filistenilor. Mâine, tu şi fiii tăi veţi fi împreună cu mine şi Domnul va da tabăra lui Israel în mâinile filistenilor.” 20 Îndată, Saul a căzut la pământ cât era de lung, şi cuvintele lui Samuel l-au umplut de groază; nu mai avea nicio putere, căci nu mâncase toată ziua şi toată noaptea. 21 Femeia a venit la Saul şi, văzându-l foarte înspăimântat, i-a zis: „Iată că roaba ta ţi-a ascultat glasul; mi-am pus viaţa în primejdie ascultând de cuvintele pe care mi le-ai spus. 22 Ascultă acum şi tu glasul roabei tale şi lăsă-mă să-ţi dau o bucată de pâine, ca să mănânci şi să prinzi putere ca să porneşti la drum.” 23 Dar el n-a vrut şi a zis: „Nu mănânc nimic!” Slujitorii lui şi femeia au stăruit de el până i-a ascultat. S-a sculat de la pământ şi a şezut pe pat. 24 Femeia avea la ea un viţel gras, pe care l-a tăiat în grabă; a luat făină, a frământat-o şi a copt azimi. 25 Le-a pus înaintea lui Saul şi înaintea slujitorilor lui şi au mâncat. Apoi s-au sculat şi au plecat chiar în noaptea aceea”.

 

Biblia afirmă foarte clar că toți spiritiștii, toate mediumurile, toți vrăjitorii și necromanții din perioada teocrației antice a poporului Israel erau o urâciune înaintea Domnului și trebuiau omorâți cu pietre (Leviticul 19:31; 20:6,27; Deuteronomul 18:9-14). Potrivit cu această lege, Saul eliminase toți vrăjitorii și spiritiștii din Israel (1 Samuel 28:3,9).

 

Dar, după ce a fost lepădat de Domnul, Saul însuși s-a dus în cetatea canaanită En-Dor ca să consulte o vrăjitoare (1 Samuel 28:6,7,15; compară cu Iosua 17:11; Psalmii 83:10). El i-a cerut vrăjitoarei să-l scoale din morți pe profetul Samuel, despre care se spune că a apărut în vedenia necromantei și a vorbit cu Saul (1 Samuel 28:13-19). Duhul amăgitor, care a pretins că este Samuel, i-a spus lui Saul: „Mâine, tu și fiii  tăi veți fi împreună cu mine” (1 Samuel 28:19). În timp ce prezicea moartea lui Saul, duhul înșelător care luase doar înfățișarea lui Samuel a reafirmat teoria nebiblică a nemuririi naturale a sufletului. A fost o amăgire puternică, dar Saul, în cunoștință de cauză, ar fi trebuit  să nu ajungă implicat în ceea ce el însuși condamnase în trecut.

 

După mai bine de două secole, profetul Isaia a avut un mesaj în această privință. Citește-l în Isaia 8:19,20 (vezi și Isaia 19:3).

 

Cât de des, în condiții de stres, facem lucruri despre care știm că sunt greșite! De ce credința, rugăciunea și ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu reprezintă singura noastră apărare de noi înșine?

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO