[luni, 5 decembrie] Experiențele din preajma morții

 

 

Un argument popular în sprijinul ideii de nemurire naturală a sufletului este „experiența din preajma morții”. În cartea sa „Life after Life” ([1975], „Viață după viață”), Raymond A. Moody, Jr. prezintă rezultatele studiului său desfășurat pe cinci ani, pe mai mult de 100 de persoane intrate în „moarte clinică” și care ulterior au revenit la viață. Aceste persoane au pretins că, înainte să revină la viață, au văzut o ființă de lumină duioasă și caldă – fapt considerat „o dovadă mișcătoare a supraviețuirii sufletului uman dincolo de moarte”. De-a lungul anilor, multe cărți asemănătoare au fost publicate, promovând aceeași idee. (Vezi studiul 2.)

 

2. Citește 1 Împărați 17:22-24; 2 Împărați 4:34-37; Marcu 5:41-43; Luca 7:14-17 și Ioan 11:40-44. Vorbesc aceste pasaje despre o existență conștientă a morților reveniți la viață? De ce este important de știut acest lucru?

 

1 Împărați 17:22-24

„22 Domnul a ascultat glasul lui Ilie, şi sufletul copilului s-a întors în el şi a înviat. 23 Ilie a luat copilul, l-a pogorât în casă din odaia de sus şi l-a dat mamei sale. Şi Ilie a zis: „Iată, fiul tău este viu.” 24 Şi femeia a zis lui Ilie: „Cunosc acum că eşti un om al lui Dumnezeu şi cuvântul Domnului în gura ta este adevăr!””

 

2 Împărați 4:34-37

„34 S-a suit şi s-a culcat pe copil; şi-a pus gura pe gura lui, ochii lui pe ochii lui, mâinile lui pe mâinile lui şi s-a întins peste el. Şi trupul copilului s-a încălzit. 35 Elisei a plecat, a mers încoace şi încolo prin casă, apoi s-a suit iarăşi şi s-a întins peste copil. Şi copilul a strănutat de şapte ori şi a deschis ochii. 36 Elisei a chemat pe Ghehazi şi a zis: „Cheamă pe sunamita.” Ghehazi a chemat-o şi ea a venit la Elisei, care a zis: „Ia-ţi fiul!” 37 Ea s-a dus şi s-a aruncat la picioarele lui şi s-a închinat până la pământ. Şi şi-a luat fiul şi a ieşit afară”.

 

Marcu 5:41-43

„41 A apucat-o de mână şi i-a zis: „Talita cumi”, care, tălmăcit, înseamnă: „Fetiţo, scoală-te, îţi zic!” 42 Îndată, fetiţa s-a sculat şi a început să umble, căci era de doisprezece ani. Ei au rămas încremeniţi. 43 Isus le-a poruncit cu tărie să nu ştie nimeni lucrul acesta şi a zis să dea de mâncare fetiţei”.

 

Luca 7:14-17

„14 Apoi, S-a apropiat şi S-a atins de raclă. Cei ce o duceau s-au oprit. El a zis: „Tinerelule, scoală-te, îţi spun!” 15 Mortul a şezut în capul oaselor şi a început să vorbească. Isus l-a dat înapoi maicii lui. 16 Toţi au fost cuprinşi de frică, slăveau pe Dumnezeu şi ziceau: „Un mare proroc s-a ridicat între noi; şi Dumnezeu a cercetat pe poporul Său”. 17 Vestea aceasta despre Isus s-a răspândit în toată Iudeea şi prin toate împrejurimile”.

 

Ioan 11:40-44

„40 Isus i-a zis: „Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?” 41 Au luat dar piatra din locul unde zăcea mortul. Şi Isus a ridicat ochii în sus şi a zis: „Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat. 42 Ştiam că totdeauna Mă asculţi, dar vorbesc astfel pentru norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimis.” 43 După ce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: „Lazăre, vino afară!” 44 Şi mortul a ieşit cu mâinile şi picioarele legate cu făşii de pânză şi cu faţa înfăşurată cu un ştergar. Isus le-a zis: „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă””.

 

Toate experiențele din apropierea morții raportate în literatura modernă sunt despre oameni considerați morți din punct de vedere clinic, dar nu cu adevărat morți – spre deosebire de Lazăr, mort de patru zile, al cărui cadavru intrase în putrefacție (Ioan 11:39). Nici Lazăr, nici   vreunul dintre cei înviați în timpurile biblice nu a menționat vreo experiență din viața de dincolo, fie din rai, din purgatoriu sau din iad. Acesta este de fapt un argument al tăcerii, în deplină concordanță cu învățăturile biblice privind starea inconștientă a celor morți.

 

 

Cum rămâne cu experiențele din preajma morții atât de frecvent relatate azi? Dacă acceptăm învățătura biblică potrivit căreia morții nu știu nimic (Iov 3:11-13; Ps. 115:17; 146:4; Ecl. 9:10), atunci ne rămân două posibilități: e vorba fie de o halucinație psihochimică naturală în anumite stări extreme, fie de o experiență înșelătoare satanică, de origine supranaturală (2 Cor. 11:14). Amăgirea lui Satana ar putea fi o explicație, mai ales pentru că, în unele cazuri, acești oameni pretind că au vorbit cu rudele lor decedate. Însă ar putea fi și o combinație între cele două posibilități. Deoarece această amăgire predomină și este foarte convingătoare pentru unii, este extrem de important să rămânem strâns legați de învățăturile Cuvântului lui Dumnezeu, în ciuda oricăror experiențe pe care noi sau alții le-am putea avea și care sunt împotriva a ceea ce susține Biblia.

 

Mai nou, experiențele din apropierea morții se prezintă în numele științei. Ce învățăm de aici despre cât de atenți trebuie să fim chiar și în ce privește fenomenele presupus „dovedite” de știință?

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO