[marți, 8 noiembrie] Mulți au înviat odată cu El

 

 

3. Citește Matei 27:51-53. Ce aflăm din acest extraordinar pasaj despre învierea lui Isus și ce a adus ea?

 

Matei 27:51-53

„51 Şi îndată, perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, 52 mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor, care muriseră, au înviat. 53 Ei au ieşit din morminte, după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate şi s-au arătat multora”.

 

Un cutremur a marcat moartea lui Isus (Matei 27:50,51) și un altul I-a marcat învierea (Matei 28:2). În clipa când Isus a murit, „pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, mormintele s-au deschis și multe trupuri ale sfinților care muriseră au înviat. Ei au ieșit din morminte, după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate și s-au arătat multora” (Matei 27:51-53). Acești sfinți au fost înviați și proslăviți ca martori ai învierii lui Isus și de asemenea ca exemple (prototipuri) ale celor ce vor învia la învierea finală. Astfel, imediat după învierea lui Isus, mulți din poporul evreu au primit dovezi grăitoare ca să creadă în învierea Domnului și să-L accepte ca Mântuitor al lor, ceea ce mulți au și făcut, inclusiv numeroși preoți (vezi Faptele 6:7).

 

„În timpul lucrării Sale, Isus readusese morţii la viaţă. Înviase pe fiul văduvei din Nain, pe fiica unui conducător şi pe Lazăr. Dar aceştia nu erau îmbrăcaţi în nemurire. După înviere, au fost încă supuşi morţii. Dar aceia care au ieşit din mormânt la învierea lui Hristos au fost înviaţi pentru viaţa veşnică. Ei s-au înălţat cu El, ca trofee ale biruinţei Sale asupra morţii şi mormântului. […] Aceştia au mers în cetate şi s-au arătat multora, spunând: «Hristos a înviat din morţi şi noi am înviat cu El.» În felul acesta, a fost imortalizat adevărul sfânt al învierii” (Ellen G. White, „Hristos, Lumina lumii”/„Viața lui Iisus”, p. 786).

 

Omenește vorbind, conducătorii preoților erau în avantaj în multe privințe. Ei dețineau puterea religioasă și au putut convinge până și autoritățile romane și mulțimea să-i susțină în intrigile lor. Dar au uitat că „Cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor și că o dă cui vrea!” (Daniel 4:32). Minciunile lor au fost contrazise de existența acelor sfinți înviați.

 

Indiferent cât de mult se pot înrăutăți lucrurile în prezent, de ce ne putem încrede în victoria supremă a lui Dumnezeu pentru noi, în timp ce ne luptăm încă în această lume căzută?

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO