[luni, 7 noiembrie] „A înviat!”

 

 

Biruința lui Isus asupra lui Satana și a puterilor răului a fost asigurată pe cruce și confirmată de mormântul gol. „Când Isus a fost pus în mormânt, Satana a triumfat. El îndrăznea să creadă că Mântuitorul nu-Şi va mai relua viaţa. […] S-a înfuriat grozav când îngerii lui au fugit la apropierea trimisului ceresc. Când L-a văzut pe Hristos ridicându-Se în triumf, şi-a dat seama că împărăția lui va avea sfârşit şi că el va trebui să moară în cele din urmă” (Ellen G. White, „Hristos, Lumina lumii”/„Viața lui Iisus”, p. 782). Deși omul-Isus a murit, Dumnezeul-Isus nu a murit. În divinitatea Lui, Hristos deținea puterea de a rupe legăturile morții.

 

2. Citește Matei 28:1-6; Ioan 10:17,18; Romani 8:11. Cine s-a implicat direct în învierea lui Isus?

 

Matei 28:1-6

„La sfârşitul zilei Sabatului, când începea să se lumineze înspre ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena şi cealaltă Marie au venit să vadă mormântul. 2 Şi iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ, căci un înger al Domnului s-a pogorât din cer, a venit şi a prăvălit piatra de la uşa mormântului şi a şezut pe ea. 3 Înfăţişarea lui era ca fulgerul, şi îmbrăcămintea lui, albă ca zăpada. 4 Străjerii au tremurat de frica lui şi au rămas ca nişte morţi. 5 Dar îngerul a luat cuvântul şi a zis femeilor: „Nu vă temeţi, căci ştiu că voi căutaţi pe Isus, care a fost răstignit. 6 Nu este aici; a înviat, după cum zisese. Veniţi de vedeţi locul unde zăcea Domnul”.

 

Ioan 10:17,18

„Tatăl Mă iubeşte, pentru că Îmi dau viaţa ca iarăşi s-o iau. 18 Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau şi am putere s-o iau iarăşi; aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatăl Meu.””

 

Romani 8:11

„Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi”.

 

În timpul misiunii Lui în Samaria-Pereea, Isus a afirmat că El avea puterea să-Și dea viața și să o ia iarăși (Ioan 10:17,18). Martei i-a spus: „Eu sunt Învierea și Viața” (Ioan 11:25). În alte pasaje învierea Sa apare ca un act al lui Dumnezeu (Faptele 2:24; Romani 8:11; Galateni 1:1; Evrei 13:20). Chiar și un înger puternic al Domnului a fost implicat în gloriosul eveniment (Matei 28:1,2).

 

În paralel, Matei 28:11-15 arată eforturile inutile și absurde ale conducătorilor și preoților de a continua lupta împotriva lui Isus. Garda romană le-a spus acestora „toate cele întâmplate” (Matei 28:11). Se subînțelege că soldații de pază au văzut momentul învierii. Ce altceva pot însemna cuvintele lor? Că un înger ar fi venit din cer, ar fi dat piatra la o parte, s-a așezat pe ea, gărzile au leșinat, iar când și-au revenit mormântul era gol? În timp ce soldații romani erau inconștienți, cine ar fi putut lua corpul lui Isus? Îngerul? Sau poate ucenicii? Sau altcineva l-ar fi putut fura? Orice s-ar fi întâmplat, era evident că trupul lui Isus dispăruse.

 

Venirea unui înger din cer, leșinul de frică al bărbaților și mormântul gol aveau să fie destul de năucitoare pentru conducătorii religioși. Faptul că le-„au dat ostașilor mulți bani” (Matei 28:12) pentru a le cumpăra tăcerea înseamnă că, orice le-ar fi spus soldații, preoții au fost tulburați profund. Și bineînțeles că nu le-au spus altceva decât despre învierea lui Isus.

 

Unii iau în derâdere că primii care L-au văzut pe Isus înviat au fost niște romani. De ce? În ce fel acest adevăr este simbolic pentru ce urma să se întâmple, și anume Evanghelia predicată și neevreilor?

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO