[duminică, 3 aprilie] Șarpele

 

 

1. Cine este șarpele și cum o înșală pe Eva?

 

Geneza 3:1,2

„Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: ‘Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină?’ ” 2 Femeia a răspuns şarpelui: „Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină”

 

2 Corinteni 11:3

„Dar mă tem ca, după cum şarpele a amăgit pe Eva cu şiretlicul lui, tot aşa şi gândurile voastre să nu se strice de la curăţia şi credincioşia care este faţă de Hristos”.

 

Apocalipsa 12:7-9

„7 Şi în cer s-a făcut un război. Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s-au luptat şi ei, 8 dar n-au putut birui; şi locul lor nu li s-a mai găsit în cer. 9 Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, acela care înşală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui”.

 

Textul începe cu „șarpele”. Sintaxa frazei sugerează o accentuare: cuvântul „șarpele” este primul cuvânt din frază și este articulat cu articolul hotărât, indicând că este o figură bine cunoscută, ca și când cititorul ar trebui să știe deja cine este el. Realitatea acestei ființe este deci afirmată din primul cuvânt al capitolului.

 

Desigur, Scriptura îl indică pe șarpe drept vrăjmașul lui Dumnezeu (Isaia 27:1) și explicit îl numește „Diavolul și Satana” (Apocalipsa 12:9). În același fel, în Orientul Apropiat antic, șarpele era personificarea puterii răului.

 

„Pentru a-și aduce la îndeplinire lucrarea fără să fie văzut, Satana a ales să folosească șarpele ca medium – o travestire bine adaptată scopului său de a înșela. Șarpele era pe atunci una dintre cele mai înțelepte și mai frumoase creaturi de pe pământ. Avea aripi și, când zbura, era o apariție scânteietoare orbitoare, având culoarea și strălucirea aurului trecut prin foc” (Ellen G. White, „Patriarhi și profeți”, p. 53).

 

Atunci când se referă la Diavol, indiferent de forma în care acesta apare, Biblia nu folosește doar simple metafore. În Scriptură, Satana este prezentat ca o ființă reală, propriu-zisă, nu doar ca un simbol retoric sau ca un principiu abstract care ar descrie răul sau latura întunecată a omenirii.

 

Șarpele nu se prezintă singur ca dușman al lui Dumnezeu. Dimpotrivă, el face referire la cuvintele lui Dumnezeu, pe care le repetă și pare să le susțină. Cu alte cuvinte, chiar de la început, vedem că lui Satana îi place să-L citeze pe Dumnezeu și, după cum vom vedea mai târziu, citează până și din Cuvântul lui Dumnezeu (Matei 4:6).

 

Să observăm că șarpele nu se contrazice imediat cu femeia, ci îi pune o întrebare care implică faptul că el crede cele spuse de Domnul. La urma urmei, el a întrebat: „Oare a zis Dumnezeu […]?” (Geneza 3:1). Astfel, chiar de la început putem vedea cât de șireată și înșelătoare era această ființă. Și, după cum vom vedea, șiretlicul șarpelui a mai și funcționat.

 

Dacă Satana a înșelat-o pe Eva într-un mediu fără păcat, cu cât mai vulnerabili suntem noi în fața informațiilor false, în special în vreme de criză? Care este cea mai bună apărare a noastră în fața știrilor neadevărate?

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO