[joi, 7 aprilie] Destinul omului
6. Ce li s-a întâmplat lui Adam și Evei ca urmare a căderii în păcat?
Geneza 3:15-24
„15 Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.” 16 Femeii i-a zis: „Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii, şi dorinţele tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.” 17 Omului i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: ‘Să nu mănânci deloc din el’, blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale; 18 spini şi pălămidă să-ţi dea şi să mănânci iarbă de pe câmp. 19 În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat, căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.” 20 Adam a pus nevestei sale numele Eva[a], căci ea a fost mama tuturor celor vii. 21 Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam şi nevestei lui haine de piele şi i-a îmbrăcat cu ele. 22 Domnul Dumnezeu a zis: „Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul. Să-l împiedicăm dar acum ca nu cumva să-şi întindă mâna, să ia şi din pomul vieţii, să mănânce din el şi să trăiască în veci.” 23 De aceea, Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului ca să lucreze pământul, din care fusese luat. 24 Astfel a izgonit El pe Adam, şi, la răsăritul grădinii Edenului, a pus nişte heruvimi, care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii”.
În timp ce sentința lui Dumnezeu în dreptul șarpelui este clar identificată ca blestem (Geneza 3:14), judecata Sa în dreptul femeii și al bărbatului nu este așa. Singura dată când este folosit din nou, cuvântul „blestemat” se aplică doar pământului (Geneza 3:17). Altfel spus, Dumnezeu avea alte planuri pentru bărbat și femeie, spre deosebire de cele pentru șarpe. Lor li s-a oferit o speranță, neoferită și șarpelui.
Fiindcă păcatul femeii s-a datorat asocierii ei cu șarpele, judecata lui Dumnezeu în dreptul ei a fost asociată cu judecata din dreptul șarpelui. Pe lângă faptul că cele două sentințe sunt una după alta, asemănările dintre cele două profeții arată clar că profeția cu privire la femeie, din Geneza 3:16, trebuie citită în legătură cu profeția mesianică din Geneza 3:15. Judecata lui Dumnezeu în dreptul femeii, inclusiv nașterea de copii, ar trebui deci înțeleasă din perspectiva pozitivă a mântuirii (compară cu 1 Timotei 2:14,15).
Fiindcă bărbatul a păcătuit din cauză că a ascultat de femeie în loc să asculte de Dumnezeu, este blestemat pământul din care a fost făcut (Geneza 3:17). Drept urmare, bărbatul va trebui să muncească din greu (Geneza 3:17-19) și apoi se va „întoarce” în pământul de unde a venit (Geneza 3:19), un lucru care nu ar fi trebuit să se întâmple niciodată și care nu a făcut niciodată parte din planul lui Dumnezeu.
Este plin de semnificație faptul că, dată fiind această perspectivă a morții lipsite de speranță, Adam se întoarce ulterior la femeie, unde vede speranță de viață prin capacitatea ei de a da naștere la copii (Geneza 3:20). Cu alte cuvinte, chiar în sentința de moarte, el vede speranță de viață.
De la bun început, ca orice părinte iubitor, Dumnezeu intenționase doar binele pentru ei, nu răul. Dar acum, că ei cunoșteau răul, Dumnezeu avea să facă tot posibilul să-i salveze din el. Astfel, chiar și în mijlocul acestor judecăți, nu s-au năruit toate speranțele pentru primii noștri părinți, în ciuda neascultării lor fățișe față de Dumnezeu, deși – tocmai pentru că trăiau cu adevărat în paradis – nu ar fi avut niciun motiv să se îndoiască de Dumnezeu, de cuvintele sau de dragostea Lui pentru ei.
Deși avem tendința să considerăm că, în sine, „cunoașterea” este bună, de ce nu este întotdeauna așa? De ce este mai bine pentru noi să nu cunoaștem unele lucruri? Se aplică această idee și în contextul pandemiei actuale?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
