[vineri, 14 ianuarie] Un gând de încheiere

 

 

Venirea lui Isus pe pământ ca Fiu al lui Dumnezeu a împlinit simultan numeroase scopuri. În primul rând, în calitate de Fiu al lui Dumnezeu, Isus a venit ca să ni-L descopere pe Tatăl. Prin acțiunile și prin cuvintele Sale, El ne-a arătat cum este Tatăl cu adevărat și de ce putem să avem încredere în El.

 

Isus a mai venit și ca fiul făgăduit al lui David, al lui Avraam și al lui Adam, prin care Dumnezeu promisese să-l înfrângă pe vrăjmaș și să ia lumea în stăpânire. Astfel, Isus a venit ca să ia locul lui Adam în fruntea omenirii și să împlinească planul inițial pe care Dumnezeu îl avusese pentru oameni (Geneza 1:26-28; Psalmii 8:3-8).

 

„Cuvintele spuse lui Isus la Iordan – «Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea» – cuprind întregul neam omenesc. Dumnezeu I-a vorbit lui Isus ca reprezentant al nostru. Oricât am fi de păcătoşi şi de slabi, noi nu suntem aruncaţi ca fiind fără valoare. El ne-a primit «în Preaiubitul Lui» (Efeseni 1:6). Slava aşezată asupra lui Hristos este o chezăşie a iubirii lui Dumnezeu faţă de noi. Ea ne vorbeşte despre puterea rugăciunii – cum poate ajunge glasul omenesc la urechea lui Dumnezeu şi cum sunt primite cererile noastre în curţile cereşti. Prin păcat, pământul a fost despărţit de cer şi înstrăinat de legăturile cu el; dar Isus l-a legat din nou de tronul slavei. […] Glasul care I-a vorbit lui Isus îi spune fiecărui suflet credincios: «Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea.»” – Ellen G. White, Hristos, „Lumina lumii”/„Viața lui Iisus”, p. 113.

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO