[joi, 4 noiembrie] „Înțelepciunea și priceperea voastră”

 

 

După cum am văzut, Deuteronomul 4:1-9 este o exprimare puternică nu doar a statutului special al națiunii, ci și a chemării lui misionare. În toate aceste versete, este întrețesută ideea că ei trebuiau să asculte, să urmeze și să împlinească ce le poruncise Domnul.

 

8. Citește din nou Deuteronomul 4:6. Ce spune Domnul că va fi considerat ca „înțelepciune” și „pricepere” în ochii acestor neamuri?

 

Deuteronomul 4:6

„Să le păziţi şi să le împliniţi, căci aceasta va fi înţelepciunea şi priceperea voastră înaintea popoarelor, care vor auzi vorbindu-se de toate aceste legi şi vor zice: ‘Acest neam mare este un popor cu totul înţelept şi priceput!”

 

La prima vedere, ar putea părea că legile și poruncile conțin în sine înțelepciunea și priceperea. Dar nu aceasta spune textul. Da, Domnul îi învățase legile și poruncile, dar înțelepciunea și priceperea lor derivau din păzirea lor, din ascultarea de ele. Ascultarea – aceasta era înțelepciunea și priceperea lor.

 

Copiii lui Israel puteau să aibă sistemul cel mai minunat de legi, reguli și reglementări pe care l-a văzut vreodată lumea (de fapt, așa a fost), dar la ce le-ar fi folosit, dacă nu l-ar fi urmat? În schimb, înțelepciunea și priceperea lor derivau din aplicarea legilor lui Dumnezeu în viața lor de zi cu zi. Ei trebuiau să trăiască adevărurile pe care Domnul li le dăduse și puteau face astfel doar ascultând de ele. Toată lumina și tot adevărul nu le-ar fi fost de niciun folos lor sau păgânilor din jurul lor, dacă nu ar fi trăit acel adevăr. Astfel, din nou și din nou ei au fost chemați să asculte, fiindcă ascultarea lor de legi și de porunci, nu legile și poruncile în sine, era ceea ce conta ca să fie o mărturie pentru lume.

 

„Ascultarea de Legea lui Dumnezeu le-ar fi adus o prosperitate uimitoare în comparație cu națiunile lumii. Dumnezeu le-ar fi putut da înțelepciune și talente în toate domeniile, ar fi continuat să fie Învățătorul lor și i-ar fi înnobilat și înălțat prin supunerea față de legile Sale. Dacă ar fi fost ascultători, ei ar fi fost feriți de bolile de care sufereau celelalte popoare și ar fi fost binecuvântați cu putere intelectuală. Slava lui Dumnezeu, maiestatea și puterea Sa trebuiau să se descopere în toate dovezile prosperității lor. Ei trebuiau să fie o împărăție de preoți și de conducători. Dumnezeu le-a asigurat toate condițiile favorabile pentru a deveni cea mai mare națiune de pe pământ.” – Ellen G. White, „Parabolele Domnului Hristos”, p. 288

 

Citește Matei 5:13-16. Ce ne spune Isus în aceste versete, care reflectă ce i-a spus și poporului Israel? În special, cum ar trebui să ni se aplice nouă, ca adventiști de ziua a șaptea?

 

Matei 5:13-16

„13 Voi sunteţi sarea pământului. Dar, dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic, decât să fie lepădată afară şi călcată în picioare de oameni. 14 Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. 15 Şi oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic şi luminează tuturor celor din casă. 16 Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri”.

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO