[luni, 1 noiembrie] Baal-Peor

 

 

În Deuteronomul 4:3,4, copiilor lui Israel li se mai dă puțină lecție de istorie, care să le servească drept amintire a trecutului sau a oricăror adevăruri spirituale sau practice pe care, în mod ideal, ar fi trebuit să le învețe.

 

3. Ce s-a întâmplat în versetele următoare? Ce adevăruri spirituale și practice ar fi trebuit poporul să învețe din acest eșec?

 

Numeri 25:1-15

„Israel locuia în Sitim şi poporul a început să se dea la curvie cu fetele lui Moab. 2 Ele au poftit poporul la jertfele dumnezeilor lor, şi poporul a mâncat şi s-a închinat până la pământ înaintea dumnezeilor lor. 3 Israel s-a alipit de Baal-Peor, şi Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Israel. 4 Domnul a zis lui Moise: „Strânge pe toate căpeteniile poporului şi spânzură pe cei vinovaţi înaintea Domnului în faţa soarelui, pentru ca să se întoarcă de la Israel mânia aprinsă a Domnului.” 5 Moise a zis judecătorilor lui Israel: „Fiecare din voi să ucidă pe aceia dintre ai lui care s-au lipit de Baal-Peor.” 6 Şi iată că un bărbat dintre copiii lui Israel a venit şi a adus la fraţii lui pe o madianită, sub ochii lui Moise şi sub ochii întregii adunări a copiilor lui Israel, pe când plângeau la uşa cortului întâlnirii. 7 La vederea acestui lucru, Fineas, fiul lui Eleazar, fiul preotului Aaron, s-a sculat din mijlocul adunării şi a luat o suliţă în mână. 8 S-a luat după omul acela din Israel până în cortul lui, i-a străpuns prin pântece pe amândoi: atât pe bărbatul acela din Israel, cât şi pe femeia aceea. Şi a încetat astfel urgia care izbucnise printre copiii lui Israel. 9 Douăzeci şi patru de mii au murit loviţi de urgia aceea. 10 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: 11 „Fineas, fiul lui Eleazar, fiul preotului Aaron, a abătut mânia Mea de la copiii lui Israel prin râvna pe care a avut-o pentru Mine în mijlocul lor, şi n-am nimicit, în mânia Mea, pe copiii lui Israel. 12 De aceea să spui că închei cu el un legământ de pace. 13 Acesta va fi pentru el şi pentru sămânţa lui după el legământul unei preoţii veşnice, pentru că a fost plin de râvnă pentru Dumnezeul lui şi a făcut ispăşire pentru copiii lui Israel.” 14 Bărbatul acela din Israel care a fost ucis împreună cu madianita se numea Zimri, fiul lui Salu; el era căpetenia unei case părinteşti a simeoniţilor. 15 Femeia care a fost ucisă se numea Cozbi, fata lui Ţur, căpetenia seminţiilor ieşite dintr-o casă părintească din Madian”.

 

Oricât de stânjeniți ne simțim citind relatările care ne spun că Israel a nimicit anumite popoare păgâne din jurul lui, pasajul acesta ne ajută, cu siguranță, să găsim o explicație a logicii din spatele poruncii. Poporul Israel trebuia să fie, pentru popoarele păgâne din jurul lui, o mărturie despre adevăratul Dumnezeu – singurul Dumnezeu. Ei trebuiau să fie un exemplu care să arate cum era închinarea la adevăratul Dumnezeu. În schimb, aderând la „dumnezeii” păgâni din jurul lor, israeliții au ajuns într-o răzvrătire fățișă față de adevăratul Dumnezeu,
pe care ei trebuiau să-L reprezinte în lume.

 

Deși expresia „a curvi” are adesea o semnificație spirituală, aceea că Israel s-a dus după dumnezei și practici păgâne (vezi Osea 4:12-14), în cazul acesta limbajul (și restul relatării) sugerează că, într-adevăr, se păcătuia și în sfera desfrâului fizic, cel puțin la început. Din nou, aici, Satana profită de natura umană căzută, folosind femei păgâne pentru a-i seduce pe bărbații evrei care, evident, și-au îngăduit să se lase seduși.

 

Fără îndoială, actul curviei la nivel fizic a degenerat și în curvie spirituală. În cele din urmă, oamenii implicați au fost prinși în practicile închinării păgâne, în care Israel „s-a alipit de Baal-Peor”, ajungând să se atașeze de acest dumnezeu fals și chiar să-i aducă jertfe. În ciuda tuturor învățăturilor și poruncilor primite, ei au fost dispuși să dea cu piciorul la tot, în înflăcărarea pasiunii și a poftei.

 

Cum a putut să se întâmple așa ceva? Foarte ușor. Împietrindu-și conștiința în fața primului păcat, a celui fizic, ei au fost gata să cadă în plasa următorului, a celui spiritual, care trebuie să fi fost obiectivul suprem al lui Satana. Ei decăzuseră atât de mult încât, potrivit textului, un bărbat își adusese femeia madianită exact în tabără, chiar înaintea lui Moise și a poporului care plângea în afara Cortului Întâlnirii.

 

Între corpul nostru și mintea noastră există o foarte strânsă legătură. Ce afectează corpul, afectează și mintea și invers. Ce putem învăța din această istorie despre cât de periculoasă poate fi pentru viața noastră spirituală
îngăduința față de slăbiciunile fizice?

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO