[luni, 19 iulie] Un semnal de alarmă

În mijlocul celor mai întunecate momente ale vieții lui David, există o veste bună: Dumnezeu Își trimite profetul. Natan și David se cunoșteau bine. Odinioară, Natan îl sfătuise pe David cu privire la planurile de zidire a templului (2 Samuel 7). Dar acum, profetul vine cu o misiune diferită pe care o are de îndeplinit pentru rege.

3. De ce crezi că Natan a ales să spună o poveste, în loc să-i spună mai degrabă pe nume lui David și să-l facă să roșească de rușine pe loc?

2 Samuel 12:1-14

„Domnul a trimis pe Natan la David. Şi Natan a venit la el şi i-a zis: „Într-o cetate erau doi oameni: unul bogat şi altul sărac. 2 Bogatul avea foarte multe oi şi foarte mulţi boi. 3 Săracul n-avea nimic decât o mieluşea, pe care o cumpărase; o hrănea şi o creştea la el împreună cu copiii lui; ea mânca din aceeaşi bucată de pâine cu el, bea din acelaşi pahar cu el, dormea la sânul lui şi o privea ca pe fata lui. 4 A venit un călător la omul acela bogat. Şi bogatul nu s-a îndurat să se atingă de oile sau de boii lui ca să pregătească un prânz călătorului care venise la el, ci a luat oaia săracului şi a gătit-o pentru omul care venise la el.” 5 David s-a aprins foarte tare de mânie împotriva omului acestuia şi a zis lui Natan: „Viu este Domnul că omul care a făcut lucrul acesta este vrednic de moarte! 6 Şi să dea înapoi patru miei, pentru că a săvârşit fapta aceasta şi n-a avut milă.” 7 Şi Natan a zis lui David: „Tu eşti omul acesta! Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Eu te-am uns împărat peste Israel şi te-am scăpat din mâna lui Saul; 8 te-am făcut stăpân pe casa stăpânului tău, am pus la sânul tău nevestele stăpânului tău şi ţi-am dat casa lui Israel şi Iuda. Şi dacă ar fi fost puţin atâta, aş mai fi adăugat. 9 Pentru ce dar ai dispreţuit tu Cuvântul Domnului, făcând ce este rău înaintea Lui? Ai lovit cu sabia pe Urie, Hetitul, ai luat de nevastă pe nevastă-sa şi pe el l-ai ucis cu sabia fiilor lui Amon. 10 Acum, niciodată nu se va depărta sabia din casa ta, pentru că M-ai dispreţuit şi pentru că ai luat de nevastă pe nevasta lui Urie, Hetitul.’ 11 Aşa vorbeşte Domnul: ‘Iată, din casa ta voi ridica nenorocirea împotriva ta şi voi lua de sub ochii tăi pe nevestele tale şi le voi da altuia, care se va culca cu ele în faţa soarelui acestuia. 12 Căci ai lucrat pe ascuns; Eu însă voi face lucrul acesta în faţa întregului Israel şi în faţa soarelui’.” 13 David a zis lui Natan: „Am păcătuit împotriva Domnului!” Şi Natan a zis lui David: „Domnul îţi iartă păcatul, nu vei muri. 14 Dar, pentru că ai făcut pe vrăjmaşii Domnului să-L hulească săvârşind fapta aceasta, fiul care ţi s-a născut va muri.””

Natan știa ce să spună și a spus-o într-un mod pe care David îl putea înțelege. A relatat o întâmplare la care David, păstorul de odinioară, se putea raporta. Prorocul cunoștea simțul dreptății și al integrității foarte dezvoltat al lui David. Când, fără să vrea, David și-a pronunțat propria sentință de moarte, Natan i-a spus: „Tu ești omul acela!” (2 Samuel 12:7). Există diferite moduri de a spune: „Tu ești omul acela.” Se poate striga, se poate acuza și îndrepta degetul direct spre fața celuilalt sau se poate manifesta preocupare, grijă. Cuvintele lui Natan trebuie să fi fost îmbinate cu har. În acel moment, David trebuie să fi simțit durerea pe care a simțit-o Dumnezeu atunci când unul dintre fiii sau una dintre fiicele Sale pășește cu bună știință în afara voinței Lui.

4. De ce David răspunde astfel: „Am păcătuit împotriva Domnului”, în loc să spună: „Am păcătuit împotriva Bat-Șebei” sau „Sunt un ucigaș”?

2 Samuel 12:13

„David a zis lui Natan: „Am păcătuit împotriva Domnului!” Şi Natan a zis lui David: „Domnul îţi iartă păcatul, nu vei muri”.

Psalmii 51:4

„Împotriva Ta, numai împotriva Ta, am păcătuit şi am făcut ce este rău înaintea Ta; aşa că vei fi drept în hotărârea Ta şi fără vină în judecata Ta”.

David a recunoscut că păcatul, care face ca inima să ne fie neliniștită, este în primul rând un afront la adresa lui Dumnezeu, Creatorul și Răscumpărătorul. Ne rănim pe noi înșine; le facem rău celorlalți. Aruncăm ocară asupra familiei sau asupra bisericii noastre. Dar, în ultimă instanță, Îl rănim pe Dumnezeu și batem încă un cui în lemnul aspru îndreptat spre cer, de pe Golgota.

„Mustrarea profetului a atins inima lui David; conștiința lui a fost trezită; vinovăția i s-a arătat în toată grozăvia ei. Sufletul lui s-a plecat în pocăință înaintea lui Dumnezeu. Cu buzele tremurânde a spus: «Am păcătuit împotriva Domnului.» Tot răul pe care-l săvârșim lovește, pe lângă cel căruia îi facem rău, în Dumnezeu în primul rând. David a făcut un păcat îngrozitor față de Urie și față de Bat-Șeba și își dădea foarte bine seama de aceasta. Dar nemărginit de mare era păcatul lui împotriva lui Dumnezeu.” – Ellen G. White, „Patriarhi și
profeți”, p. 722