[joi, 25 februarie] Un Rob suferind și milos

9. Cine este Robul lui Dumnezeu în Isaia 49:1-12?

„Ascultaţi-Mă, ostroave! Luaţi aminte, popoare depărtate! Domnul M-a chemat din sânul mamei şi M-a numit de la ieşirea din pântecele mamei. 2 Mi-a făcut gura ca o sabie ascuţită, M-a acoperit cu umbra mâinii Lui şi M-a făcut o săgeată ascuţită, M-a ascuns în tolba Lui cu săgeţi 3 şi Mi-a zis: ‘Israele, Tu eşti Robul Meu în care Mă voi slăvi’. 4 Şi Eu Mă gândeam: ‘Degeaba am muncit, în zadar şi fără folos Mi-am istovit puterea’. Dar dreptul Meu este la Domnul, şi răsplata Mea la Dumnezeul Meu. 5 Şi, acum, Domnul vorbeşte, El, care M-a întocmit din pântecele mamei ca să fiu Robul Lui, ca să aduc înapoi la El pe Iacov şi pe Israel, care este încă împrăştiat; căci Eu sunt preţuit înaintea Domnului, şi Dumnezeul Meu este tăria Mea. 6 El zice: ‘Este prea puţin lucru să fii Robul Meu ca să ridici seminţiile lui Iacov şi să aduci înapoi rămăşiţele lui Israel. De aceea, te pun să fii Lumina neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului’. 7 Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul, Sfântul lui Israel, către Cel dispreţuit şi urât de popor, către Robul celor puternici: ‘Împăraţii vor vedea lucrul acesta şi se vor scula, şi voievozii se vor arunca la pământ şi se vor închina din pricina Domnului, care este credincios, din pricina Sfântului lui Israel, care Te-a ales’.” 8 Aşa vorbeşte mai departe Domnul: „La vremea îndurării Te voi asculta şi în ziua mântuirii Te voi ajuta; Te voi păzi şi Te voi pune să faci legământ cu poporul, să ridici ţara şi să împarţi moştenirile pustiite; 9 să spui prinşilor de război: ‘Ieşiţi!’ şi celor ce sunt în întuneric: ‘Arătaţi-vă!’ Ei vor paşte pe drumuri şi vor găsi locuri de păşune pe toate coastele. 10 Nu le va fi foame, nici nu le va fi sete; nu-i va bate arşiţa, nici soarele, căci Cel ce are milă de ei îi va călăuzi şi-i va duce la izvoare de ape. 11 Voi preface toţi munţii Mei în drumuri şi drumurile Mele vor fi bine croite. 12 Iată-i că vin de departe, unii de la miazănoapte şi de la apus, iar alţii din ţara Sinim.

Dumnezeu Îl cheamă și Îl numește înainte ca El să se nască, Îi face gura ca o sabie ascuțită și va fi proslăvit prin El. Dumnezeu dorește ca prin Robul acesta să-l aducă înapoi la Sine pe poporul Său, făcându-l o lumină a mântuirii pentru toată lumea, punându-l ca legământ și eliberându-i pe prizonieri. Foarte multe aspecte din descrierea aceasta se suprapun cu cele din Isaia 42, în care Robul este identificat cu Mesia. În Noul Testament atributele Robului se regăsesc în Isus Hristos în ambele veniri: Matei 1:21; Ioan 8:12; 9:5; 17:1-5; Apocalipsa
1:16; 2:16; 19:15.

10. Dacă acest rob este Mesia, de ce Dumnezeu Îl numește „Israel”?

Isaia 49:3

„…şi Mi-a zis: ‘Israele, Tu eşti Robul Meu în care Mă voi slăvi”.

Am văzut că, în această secțiune, Robul lui Dumnezeu „Israel/Iacov” se referă la popor. Dar aici, numele „Israel” (fără o referință paralelă la „Iacov”) este clar că se aplică la robul-persoană, care restaurează națiunea pentru Dumnezeu (Isaia 49:5). Robul-persoană a devenit reprezentantul poporului, al cărui eșec a compromis folosirea numelui „Israel” (Isaia 48:1).

11. Prin ce experiențe avea să treacă Robul Domnului?

Isaia 49:4,7

4 Şi Eu Mă gândeam: ‘Degeaba am muncit, în zadar şi fără folos Mi-am istovit puterea’. Dar dreptul Meu este la Domnul, şi răsplata Mea la Dumnezeul Meu.

7 Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul, Sfântul lui Israel, către Cel dispreţuit şi urât de popor, către Robul celor puternici: ‘Împăraţii vor vedea lucrul acesta şi se vor scula, şi voievozii se vor arunca la pământ şi se vor închina din pricina Domnului, care este credincios, din pricina Sfântului lui Israel, care Te-a ales’.”

Aici se găsește prima aluzie la dificultatea pe care misiunea robului o implică: „Degeaba am muncit, în zadar și fără folos Mi-am istovit puterea” – o idee al cărei ecou se aude și în Daniel 9:26: „Unsul va fi stârpit și nu va avea nimic.” Dar el Se prinde de credință: „Dar dreptul Meu este la Domnul” (Isaia 49:4). J. Motyer afirmă: „Astfel, Isaia a prezis despre un Rob cu o natură umană reală, încercat la fel cum suntem încercați noi și care a dovedit că El Însuși este autorul și desăvârșitorul credinței, al unei credințe adevărate și personale, care încă poate să spună: «Dumnezeul Meu» când pare că nimic nu mai are vreo valoare.” — The Profecy of Isaiah: An Introduction and Commentary, p. 387

Chiar înainte de a ajunge la finalul lucrării Sale, Isus a avut motive să fie descurajat, dar a rămas credincios. Care este lecția pentru noi?