[vineri, 26 februarie] Un gând de încheiere
„În lucrarea de salvare a sufletelor este nevoie de înțelepciune și de mult tact. Mântuitorul nu Se abținea niciodată să spună adevărul, dar îl rostea cu iubire întotdeauna. În relația Sa cu alții, El exercita cel mai mare tact și era bun și atent întotdeauna. El nu era niciodată nepoliticos, nu adresa niciodată cuvinte aspre fără a fi necesar și nu a produs niciodată o durere inutilă unui suflet sensibil. Domnul nu mustra slăbiciunea omenească. El denunța fără teamă ipocrizia, necredința și nelegiuirea, dar, când rostea mustrările usturătoare, vocea Sa era plină de lacrimi. […] El i-a considerat pe toți ca fiind sufletele pe care avea misiunea de a le mântui.” — Ellen G. White, „Slujitorii Evangheliei”, p. 117
Rezumat: Pentru eliberare, este nevoie de un Eliberator. Poporul lui Dumnezeu avea să fie eliberat de doi eliberatori: Cirus, care urma să îi elibereze pe captivi din exilul babilonian, și un Rob fără nume, a cărui identitate de Mesia este descoperită progresiv. Acest Rob urma să facă dreptate și să aducă rămășița de supraviețuitori înapoi, la Dumnezeu.
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO