De către cine și unde a fost scrisă Biblia?

Diversitatea autorilor, a locurilor și a condiţiilor ne oferă o mărturie unică a faptului că Dumnezeu este preocupat să transmită istoria și solia Sa pentru oamenii foarte diferiţi care sunt destinatarii ei.

3. Ce ştim despre scriitorii biblici și mediul social în care au trăit?

Exodul 2:10
Copilul a crescut şi ea l-a adus fetei lui Faraon, şi el i-a fost fiu. I-a pus numele Moise (Scos), „căci”, a zis ea, „l-am scos din ape”.

Amos 7:14
Amos a răspuns lui Amaţia: „Eu nu sunt nici proroc, nici fiu de proroc, ci sunt păstor şi strângător de smochine de Egipt.

Ieremia 1:1-6
1. Cuvintele lui Ieremia, fiul lui Hilchia, unul din preoţii din Anatot, din ţara lui Beniamin.
2. Cuvântul Domnului i-a vorbit pe vremea lui Iosia, fiul Amon, împăratul lui Iuda, în al treisprezecelea an al domniei lui,
3. şi pe vremea lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, până la sfârşitul anului al unsprezecelea al lui Zedechia, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, până pe vremea când a fost dus Ierusalimul în robie, în luna a cincea.
4. Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
5. „Mai înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale te cunoşteam şi mai înainte ca să fi ieşit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte şi te făcusem proroc al neamurilor.”
6. Eu am răspuns: „Ah, Doamne Dumnezeule, vezi că eu nu ştiu să vorbesc, căci sunt un copil.”

Daniel 6:1-5
1. Darius a găsit cu cale să pună peste împărăţie o sută douăzeci de dregători, care trebuiau să fie răspândiţi în toată împărăţia;
2. a pus în fruntea lor trei căpetenii, în numărul cărora era şi Daniel. Dregătorii aceştia aveau să le dea socoteală, ca împăratul să nu sufere nicio pagubă.
3. Daniel însă întrecea pe toate aceste căpetenii şi pe dregători, pentru că în el era un duh înalt, şi împăratul se gândea să-l pună peste toată împărăţia.
4. Atunci, căpeteniile şi dregătorii au căutat să afle ceva asupra lui Daniel, ca să-l pârască în ce privea treburile împărăţiei. Dar n-au putut să găsească nimic, niciun lucru vrednic de mustrare, pentru că el era credincios şi nu se găsea nicio greşeală la el şi niciun lucru rău.
5. Atunci, oamenii aceştia au zis: „Nu vom găsi niciun cuvânt de plângere împotriva acestui Daniel, afară numai dacă am găsi vreunul în Legea Dumnezeului lui!”

Matei 9:9
De acolo, Isus a mers mai departe şi a văzut pe un om, numit Matei, şezând la vamă. Şi i-a zis: „Vino după Mine.” Omul acela s-a sculat şi a mers după El.

Filipeni 3:3-6
3. Căci cei tăiaţi împrejur suntem noi, care slujim lui Dumnezeu prin Duhul lui Dumnezeu, care ne lăudăm în Hristos Isus şi care nu ne punem încrederea în lucrurile pământeşti.
4. Măcar că eu aş avea pricină de încredere chiar în lucrurile pământeşti. Dacă altul crede că se poate încrede în lucrurile pământeşti, eu şi mai mult;
5. eu, care sunt tăiat împrejur a opta zi, din neamul lui Israel, din seminţia lui Beniamin, evreu din evrei; în ceea ce priveşte Legea, fariseu;
6. în ceea ce priveşte râvna, prigonitor al Bisericii; cu privire la neprihănirea pe care o dă Legea, fără prihană.

Apocalipsa 1:9
9. Eu, Ioan, fratele vostru, care sunt părtaş cu voi la necaz, la Împărăţie şi la răbdarea în Isus Hristos, mă aflam în ostrovul care se cheamă Patmos, din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturiei lui Isus Hristos.

Biblia a fost scrisă de autori din medii foarte diferite și aflaţi în situații diverse. Unii au scris din palat, alții, din închisoare, din exil, iar alții, în timpul călătoriilor misionare pentru răspândirea Evangheliei. Au avut o educație și ocupații diferite. Moise ar fi putut să ajungă împărat, Daniel a slujit în poziții înalte. Alții au fost simpli păstori. Unii erau foarte tineri, alții, foarte în vârstă. În ciuda acestor deosebiri, toți aveau un lucru în comun: erau chemați de Dumnezeu și inspirați de Duhul Sfânt să scrie solii pentru poporul Său, indiferent când și unde au trăit.

De asemenea, unii au fost martorii evenimentelor relatate. Alții au cercetat personal evenimentele sau au folosit cu grijă documente existente (Iosua 10:13; Luca 1:1-3). Dar toate cărțile Bibliei sunt inspirate (2 Timotei 3:16). Tocmai de aceea Pavel spune că „tot ce a fost scris mai înainte, a fost scris pentru învățătura noastră, pentru ca, prin răbdarea… pe care o dau Scripturile, să avem nădejde” (Romani 15:4). Dumnezeul care a creat limbajul omenesc îi înzestrează pe cei aleși să transmită gânduri inspirate demne de încredere și de nădejde în cuvinte omenești.

„Dumnezeu a binevoit să-i transmită lumii adevărul Său prin slujitori omenești, iar El Însuși, prin Duhul Său Sfânt, i-a calificat și i-a făcut în stare pe oameni să îndeplinească lucrarea Sa. El le-a îndrumat mintea în alegerea lucrurilor pe care să le spună și să le scrie. Comoara a fost încredințată unor vase de lut, totuşi nu este mai puțin de origine cerească.” – Ellen G. White, Solii alese, cartea 1, p. 26

Autori diferiți, în situaţii diferite, dar toţi ne descoperă același Dumnezeu – acest adevăr extraordinar ne confirmă veridicitatea Cuvântului Sfânt.