Profetul Isaia

6. Cum ai descrie răspunsul lui Isaia la ceea ce vede în jurul său?

Isaia 1:15-23
15. Când vă întindeţi mâinile, Îmi întorc ochii de la voi; şi oricât de mult v-aţi ruga, n-ascult, căci mâinile vă sunt pline de sânge!
16. Spălaţi-vă deci şi curăţaţi-vă! Luaţi dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-aţi făcut! Încetaţi să mai faceţi răul! 17. Învăţaţi-vă să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ocrotiţi pe cel asuprit, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă! – 18. Veniţi totuşi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna.
19. De veţi voi şi veţi asculta, veţi mânca cele mai bune roade ale ţării;
20. dar de nu veţi voi şi nu veţi asculta, de sabie veţi fi înghiţiţi, căci gura Domnului a vorbit.”
21. Vai, cetatea aceea credincioasă, cum a ajuns o curvă! Era plină de judecată, dreptatea locuia în ea, şi acum e plină de ucigaşi!
22. Argintul tău s-a prefăcut în zgură, şi vinul tău cel ales a fost amestecat cu apă.
23. Mai marii tăi sunt răzvrătiţi şi părtaşi cu hoţii, toţi iubesc mita şi aleargă după plată; orfanului nu-i fac dreptate, şi pricina văduvei n-ajunge până la ei.

3:13-15
13. Domnul Se înfăţişează la judecată, stă în picioare ca să judece popoarele.
14. Domnul intră la judecată cu bătrânii poporului Său şi cu mai marii lui: „Voi aţi mâncat via! Prada luată de la sărac este în casele voastre!
15. Cu ce drept călcaţi voi în picioare pe poporul Meu şi apăsaţi pe săraci? – zice Domnul Dumnezeul oştirilor.”

5:7,8
7. Via Domnului oştirilor este casa lui Israel, şi bărbaţii lui Iuda sunt viţa pe care o iubea. El se aştepta la judecată, şi când colo, iată sânge vărsat! Se aştepta la dreptate, şi când colo, iată strigăte de apăsare!
8. Vai de cei ce înşiră casă lângă casă şi lipesc ogor lângă ogor până nu mai rămâne loc, şi locuiesc în mijlocul ţării!

Cuvântul de început al lui Isaia – primele cinci capitole – sunt un amestec de critică usturătoare a stării în care ajunseseră copiii lui Dumnezeu, avertizări cu privire la pedeapsa care urma să vină pentru că Îl părăsiseră pe Domnul și continuau să facă răul, dar și oferte de speranță dacă poporul alegea să se întoarcă la El și să își reformeze viața și societatea. Dar probabil că, în cuvintele lui, cel mai puternic este simțământul de întristare. Înțelegând cine este Dumnezeu și ce vrea El pentru poporul Său, profetul plânge ce s-a pierdut, îi plânge pe nenumărații oameni care sufereau și deplânge judecata care avea să vină asupra țării.

Isaia continuă în aceeași notă în toată lucrarea sa profetică. El îndeamnă poporul să își amintească tot ce a făcut Dumnezeu pentru el. Totodată, el le oferă acestor oameni speranță, arătând ce dorea să facă Dumnezeu pentru ei în viitor. Ei trebuiau să Îl caute pe Dumnezeu chiar atunci, căci reînnoirea relației cu El cerea pocăință pentru relele făcute și schimbarea atitudinii față de ceilalți.

În capitolele 58 și , 59 Isaia se întoarce specific la preocuparea pentru dreptate. El descrie din nou o societate în care „izbăvirea (în engl.: dreptatea) s-a întors îndărăt și mântuirea a stat deoparte, căci adevărul s-a poticnit în piața de obște și neprihănirea nu poate să se apropie” (Isaia 59:14). El mai afirmă că Dumnezeu știe aceste lucruri și Își va salva poporul – „Va veni un Răscumpărător!” (vers. 20).

În cartea Isaia, profetul se concentrează foarte mult asupra pro- clamării venirii lui Mesia, Cel care urma să restabilească în cele din urmă domnia lui Dumnezeu pe pământ și să aducă dreptate, milă, vindecare și restaurare în El.

Citește Isaia 9:6,7; 11:1-5;42:1-7 și 53:4-6. Cum se încadrează aceste profeții în înțelegerea pe care o ai despre viața, lucrarea și moartea Domnului Isus? Ce sugerează aceste profeții cu privire la scopul venirii Sale în această lume?

Isaia 9:6-7
6. Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.”
7. El va face ca domnia Lui să crească, şi o pace fără sfârşit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei lui, o va întări şi o va sprijini prin judecată şi neprihănire, de acum şi-n veci de veci; iată ce va face râvna Domnului oştirilor.

Isaia 11:1-5
1. Apoi o Odraslă va ieşi din tulpina lui Isai, şi un Vlăstar va da din rădăcinile lui.
2. Duhul Domnului Se va odihni peste El, duh de înţelepciune şi de pricepere, duh de sfat şi de tărie, duh de cunoştinţă şi de frică de Domnul.
3. Plăcerea Lui va fi frica de Domnul; nu va judeca după înfăţişare, nici nu va hotărî după cele auzite,
4. ci va judeca pe cei săraci cu dreptate şi va hotărî cu nepărtinire asupra nenorociţilor ţării; va lovi pământul cu toiagul cuvântului Lui, şi cu suflarea buzelor Lui va omorî pe cel rău.
5. Neprihănirea va fi brâul coapselor Sale, şi credincioşia, brâul mijlocului Său.

Isaia 42:1-7
1. „Iată Robul Meu, pe care-L sprijin, Alesul Meu, în care Îşi găseşte plăcere sufletul Meu. Am pus Duhul Meu peste El; El va vesti neamurilor judecata.
2. El nu va striga, nu-Şi va ridica glasul şi nu-l va face să se audă pe uliţe.
3. Trestia frântă n-o va zdrobi, şi mucul care mai arde încă nu-l va stinge. Va vesti judecata după adevăr.
4. El nu va slăbi, nici nu Se va lăsa, până va aşeza dreptatea pe pământ; şi ostroavele vor nădăjdui în legea Lui.”
5. Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu care a făcut cerurile şi le-a întins, care a întins pământul şi cele de pe el, care a dat suflare celor ce-l locuiesc, şi suflet, celor ce merg pe el.
6. „Eu, Domnul, Te-am chemat ca să dai mântuire şi Te voi lua de mână, Te voi păzi şi Te voi pune ca legământ al poporului, ca să fii Lumina neamurilor,
7. să deschizi ochii orbilor, să scoţi din temniţă pe cei legaţi şi din prinsoare pe cei ce locuiesc în întuneric.

Isaia 53:4-6
4. Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit.
5. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.
6. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.