Strigătul profeților
Ţi s-a arătat, omule, ce este bine, şi ce alta cere Domnul de la tine decât să faci dreptate, să iubeşti mila şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău? (Mica 6:8)
Profeții Vechiului Testament sunt printre cele mai interesante personaje din Biblie. Glasul lor tăios, soliile îndrăznețe, simțământul de întristare, mânie și indignare și prezentarea ocazională prin viu grai a soliilor lor îi transformau în persoane care nu puteau fi ignorate, chiar dacă uneori nu era tocmai plăcut să stai în preajma lor.
Trimiși în principal în Israel și Iuda, ei îndemnau poporul ales să se întoarcă la Dumnezeu. Poporul și conducătorii erau fermecați prea ușor de stilul de viață al națiunilor înconjurătoare și de idolii lor. Misiunea anevoioasă a profeților era să îi îndemne la pocăință, uneori reamintindu-le de dragostea lui Dumnezeu și de tot ce făcuse El pentru ei și, alteori, avertizându-i de consecințe dacă ar fi continuat să se îndepărteze de Dumnezeu.
După cum vom vedea, printre păcatele și relele împotriva cărora îi avertizau pe conducători și popor, unul dintre cele mai mari era faptul că îi asupreau pe săraci, pe cei nevoiași, pe cei mai neajutorați dintre ei. Da, închinarea la idoli era rea, dar și a profita de pe urma celor slabi și săraci era o atitudine de condamnat.
BIBLIA ȘI CARTEA EVANGHELIZARE – STUDIU LA RÂND
Biblia: 2 Samuel 14–20
- Cum l-a convins Absalom pe Ioab să vină la el?
- Cine și de ce arunca cu pietre și vântura praf?
- Ce legătură de rudenie era între Amasa și Ioab?
- Care cetate se considera „o mamă în Israel”?
Evanghelizare, subcapitolul „Cercetarea nevoilor din orașele mari”
- Cine va ajuta eforturile noastre de a aduce sufletele la cunoașterea adevărului?
