Un apel la dreptate repetat iar și iar

În ciuda planului detaliat al lui Dumnezeu pentru poporul Său, israeliții rareori au trăit la înălțimea chemării lor. La doar câteva generații după ce au ajuns în țara promisă, ei au cerut un împărat „cum au toate neamurile” (1 Samuel 8:5).

1. Care a fost răspunsul lui Samuel la cererea lor de a avea un împărat?

1 Samuel 8:10-18
10. Samuel a spus toate cuvintele Domnului poporului care-i cerea un împărat.
11. El a zis: „Iată care va fi dreptul împăratului care va domni peste voi: el va lua pe fiii voştri, îi va pune la carele sale şi între călăreţii lui, ca să alerge înaintea carului lui;
12. îi va pune căpetenii peste o mie şi căpetenii peste cincizeci şi-i va întrebuinţa la aratul pământurilor lui, la seceratul bucatelor lui, la facerea armelor lui de război şi a uneltelor carelor lui.
13. Va lua pe fetele voastre să-i facă miresme de mâncare şi pâine.
14. Va lua cea mai bună parte din câmpiile voastre, din viile voastre şi din măslinii voştri şi o va da slujitorilor lui.
15. Va lua zeciuială din rodul seminţelor şi viilor voastre şi o va da famenilor şi slujitorilor lui.
16. Va lua pe robii şi roabele voastre, cei mai buni boi şi măgari ai voştri, şi-i va întrebuinţa la lucrările lui.
17. Va lua zeciuială din oile voastre, şi voi înşivă veţi fi slugile lui.
18. Şi atunci veţi striga împotriva împăratului vostru pe care-l veţi alege, dar Domnul nu vă va asculta.”

Samuel și-a dat seama că acesta era un pas spre asemănarea cu celelalte națiuni și în alte aspecte. El a încercat să îl sfătuiască pe primul împărat, Saul, dar curând profeția lui a devenit realitate. Chiar în cele mai bune vremuri, David și Solomon nu au scăpat de ispite, de corupție și de abuzul de putere.

În timpul domniilor regilor din Israel și Iuda, Dumnezeu a trimis profeți care să le facă cunoscută voia Lui și să le aducă aminte conducătorilor și poporului de responsabilitățile față de membrii uitați ai societății.

În scrierile profeților, vedem un apel continuu și repetat la a trăi corect și a face dreptate. Arătând necredincioșia lui Israel și a conducătorilor săi, profeții erau un glas sonor și insistent în favoarea celor care nu puteau vorbi, în special a celor care erau afectați direct de nerespectarea voii lui Dumnezeu.

Meditând la ardoarea profeților din Vechiul Testament, A.J. Heschel o pune în contrast cu starea noastră de automulțumire: „Lucrurile care îi înspăimântau pe profeți sunt întâlnite și în zilele noastre peste tot în lume… Faptul că ei nu puteau să rabde nedreptatea poate părea exagerat. Și noi suntem martori la fapte de nedreptate, ipocrizie, falsitate, crime, sărăcie, dar rareori suntem indignați sau prea tulburați. Pentru profeți, chiar și o faptă minoră de nedreptate avea proporții cosmice.” – The Prophets, 1962, pp. 3–4

Vorbind în Numele lui Dumnezeu, acești profeți ne ajută să vedem nedreptatea și suferința din lume prin ochii Săi plini de tristețe. Dar zelul lor este și o chemare la acțiune – să lucrăm cu Dumnezeu pentru a ușura suferința și a îndepărta asuprirea și întristarea celor din jurul nostru.

Cum încercăm și noi uneori să fim la fel ca „celelalte popoare” în moduri care ar putea fi dăunătoare pentru noi și pentru ceilalți?