7. Ce măsuri suplimentare a luat biserica din Ierusalim în legătură cu hotărârea conciliului?

Faptele 15:22-29
22. Atunci apostolii şi prezbiterii şi întreaga biserică au găsit cu cale să aleagă vreo câţiva dintre ei şi să-i trimită la Antiohia, împreună cu Pavel şi Barnaba. Şi au ales pe Iuda, zis şi Barsaba, şi pe Sila, oameni cu vază între fraţi.
23. Şi au scris astfel prin ei: „Apostolii, prezbiterii şi fraţii: către fraţii dintre Neamuri care sunt în Antiohia, în Siria şi în Cilicia, plecăciune!
24. Fiindcă am auzit că unii, plecaţi dintre noi fără vreo însărcinare din partea noastră, v-au tulburat prin vorbirile lor şi v-au zdruncinat sufletele, zicând să vă tăiaţi împrejur şi să păziţi Legea;
25. noi, după ce ne-am adunat cu toţii laolaltă, cu un gând, am găsit cu cale să alegem nişte oameni şi să-i trimitem la voi împreună cu preaiubiţii noştri Barnaba şi Pavel,
26. oamenii aceştia care şi-au pus în joc viaţa pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos.
27. Am trimis, dar, pe Iuda şi pe Sila, care vă vor spune prin viu grai aceleaşi lucruri.
28. Căci s-a părut nimerit Duhului Sfânt şi nouă să nu mai punem peste voi nicio altă greutate decât ceea ce trebuie,
29. adică: să vă feriţi de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace sugrumate şi de curvie, lucruri de care, dacă vă veţi păzi, va fi bine de voi. Fiţi sănătoşi!”

Prima măsură a fost redactarea unei scrisori care să aducă la cunoştinţa credincioşilor din alte popoare hotărârea luată. A fost scrisă în numele apostolilor şi al prezbiterilor din Ierusalim şi era un document oficial care reflecta recunoaşterea autorităţii bisericii din Ierusalim, care era condusă de apostoli, de către celelalte comuni- tăţi creştine. Fiind scrisă probabil în anul 49 d.Hr., această scrisoare este unul dintre primele documente creştine despre care se ştie.

Biserica din Ierusalim a mai decis să numească doi delegaţi, pe Iuda Barsaba şi pe Sila, care să-i însoţească pe Pavel şi pe Barnaba la Antiohia cu misiunea de a duce epistola şi de a-i atesta conţinutul.

8. Cum a reacţionat biserica din Antiohia la epistolă?

Faptele 15:30-33
30. Ei deci şi-au luat rămas bun de la biserică şi s-au dus la Antiohia, unde au dat epistola mulţimii adunate.
31. După ce au citit-o, fraţii s-au bucurat de îmbărbătarea pe care le-o aducea.
32. Iuda şi Sila, care şi ei erau proroci, au îndemnat pe fraţi şi i-au întărit cu multe cuvinte.
33. După câtăva vreme, fraţii i-au lăsat să se întoarcă în pace la aceia de care fuseseră trimişi.

După ce s-a citit epistola, credincioşii s-au bucurat foarte mult de mesajul încurajator: circumcizia nu era cerută din partea converti- ţilor străini. Nu a fost adusă nicio obiecţie cu privire la cerinţele ei. Aşa a fost aplanată, teoretic cel puţin, prima disensiune serioasă din biserica primară.

La final, lucrarea lui Pavel a avut aprobarea totală a conducăto- rilor bisericii din Ierusalim, iar lui Pavel şi Barnaba „le-a fost întin- să mâna dreaptă a bisericii”, ca semn al acceptării şi al încrederii (Galateni 2:9). Cu toate acestea, pentru creştinii evrei care au conti- nuat să respecte legea iudaică, părtăşia la masă cu creştinii de altă naţionalitate, pe care îi considerau necuraţi din punct de vedere ri- tualic, a rămas o mare problemă.

Faptul acesta a rămas motiv de dispută, după cum o demonstrea- ză şi incidentul cu Petru, consemnat în Galateni 2:11-14. „Nici chiar ucenicii nu erau cu toţii pregătiţi să primească din inimă hotărârea bisericii.” – Ellen G. White, Faptele apostolilor, ed. 2014, p. 145

Fii sincer: Cât de uşor îţi este să ai părtăşie cu credincioşii de altă rasă, cultură, clasă socială? Cum poţi scăpa de această atitu- dine contrară Evangheliei?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO