Adunarea bisericii din Ierusalim
Ci credem că noi, ca şi ei, suntem mântuiţi prin harul Domnului Isus. Faptele apostolilor 15:1
Pavel şi Barnaba s-au întors în Antiohia din Siria după mai bine de doi ani. Şi, din moment ce întreaga biserică se implicase în trimiterea lor ca misionari, era firesc ca ei să prezinte un raport al lucrării lor. În acest raport, ei nu s-au lăudat cu realizările lor, ci au arătat ce reuşise Dumnezeu să facă prin ei.
Desigur, s-a pus accentul pe succesul misiunii pentru alte popoare, cu toate că şi mulţi evrei veniseră la credinţă. Între timp însă, după episodul cu Corneliu, convertirea străinilor necircumcişi devenise o problemă (Faptele 11:1-18), iar acum, când foarte mulţi dintre ei erau primiţi în biserică, lucrurile s-au complicat foarte mult. Mulţi credincioşi din Ierusalim erau nemulţumiţi. Din punctul lor de vedere, străinii trebuiau mai întâi să se circumcidă, adică să devină prozeliţi iudei, dacă doreau să facă parte din poporul lui Dumnezeu şi pentru a avea părtăşie cu el.
Faptele 15 este dovada că problema străinilor atinsese punctul critic şi ne arată cum a procedat biserica pentru a găsi o soluţie. Conciliul din Ierusalim a constituit un punct de turnură în istoria bisericii apostolice, din perspectiva misiunii ei mondiale.
BIBLIA ȘI CARTEA ISTORIA MÂNTUIRII – STUDIU LA RÂND
- Ce făcuseră Figel, Ermogen și alții?
- Ce urmărise Timotei „de aproape”?
- Cine sunt cei pentru care „totul este curat” și cei pentru care „nimic nu este curat”?
- Ce spune Pavel că „este bine și de folos pentru oameni”?
- Când s-a împlinit făgăduința că unii dintre cei care erau cu Domnul Isus nu vor gusta moartea?
