Circumcizia

Un motiv major de dispută în acest conflict îl constituia circumcizia. Ritualul acesta nu fusese instituit de oameni (compară cu Matei 15:2,9), ci fusese poruncit de Dumnezeu Însuşi ca semn al legământului Său cu descendenţii lui Avraam, poporul Său ales (Geneza 17:9-14).

2. În afară de nou-născuţii israeliţi, cine altcineva trebuia să se mai supună ritualului circumciziei?

Exodul 12:43-49
43. Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron: „Iată porunca privitoare la Paşti: niciun străin să nu mănânce din ele.
44. Să tai împrejur pe orice rob cumpărat cu bani, şi apoi să mănânce din ele.
45. Veneticul şi simbriaşul să nu mănânce.
46. Să nu le mănânce decât într-o singură casă; să nu luaţi deloc carne afară din casă şi să nu zdrobiţi niciun os.
47. Toată adunarea lui Israel să facă Paştile.
48. Dacă un străin, care va locui la tine, va vrea să facă Paştile Domnului, orice parte bărbătească din casa lui va trebui tăiată împrejur; apoi se va apropia să le facă, şi va fi ca şi băştinaşul; dar niciun netăiat împrejur să nu mănânce din ele.
49. Aceeaşi lege va fi pentru băştinaş ca şi pentru străinul care va locui în mijlocul vostru.”

Binecuvântările legământului nu erau limitate la cei născuţi israeliţi, ci îl aveau în vedere şi pe orice sclav sau străin care îşi dorea să aibă parte de ele, dacă se supunea circumciziei. După circumcizie, străinul avea acelaşi statut înaintea lui Dumnezeu ca israelitul autohton: „Va fi ca şi băştinaşul” (vers. 48).

Circumcizia era deci o condiţie indispensabilă (pentru un bărbat) pentru a fi acceptat în poporul legământului. Şi, întrucât Isus era Mesia cel promis, părea normal ca iudaizanţii să susţină ideea că străinii nu puteau beneficia de mântuire dacă nu deveneau mai întâi evrei.

3. Ce credea Pavel despre circumcizie?

Romani 3:30
deoarece Dumnezeu este Unul singur, şi El va socoti neprihăniţi, prin credinţă, pe cei tăiaţi împrejur, şi tot prin credinţă şi pe cei netăiaţi împrejur.

1 Corinteni 7:18
Dacă cineva a fost chemat pe când era tăiat împrejur, să rămână tăiat împrejur. Dacă cineva a fost chemat pe când era netăiat împrejur, să nu se taie împrejur.

Galateni 3:28
Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus.

Galateni 5:6
Căci, în Isus Hristos, nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur n-au vreun preţ, ci credinţa care lucrează prin dragoste.

Când susţineau că străinii nu puteau fi mântuiţi dacă nu deveneau mai întâi iudei, oamenii aceştia făceau confuzie între două
noţiuni: legământ şi mântuire. Apartenența la iudaism nu garanta mântuirea (Ieremia 4:4; 9:25). Avraam însuşi a fost mântuit (socotit neprihănit) prin credinţă, eveniment care a precedat, nu a urmat circumcizia (Romani 4:9-13). Mântuirea a fost dintotdeauna prin credinţă, pe când legământul era promisiunea lui Dumnezeu de a aduce la cunoştinţa întregii omeniri caracterul Său şi planul Său de mântuire. În acest scop îl alesese pe Israel (Geneza 12:1-3).

Legând prea strâns conceptul de legământ cu cel de mântuire, credincioşii aceştia au ajuns să considere circumcizia un fel de asigurare pentru mântuire. Ori harul mântuitor al lui Dumnezeu nu intervine acolo unde intervin faptele omului. De aceea, a le impune credincioşilor din alte popoare circumcizia ca mijloc de mântuire era o distorsionare a adevărului Evangheliei (Galateni 1:7; 2:3-5), o negare a harului lui Dumnezeu (Galateni 2:21) şi a faptului că păcătosul are nevoie de Isus (Galateni 5:2). Mai mult, însemna să negi caracterul universal al mântuirii (Coloseni 3:11; Tit 2:11). Pavel nu putea accepta cu niciun preţ astfel de idei.

De ce este periculos să credem că avem asigurată mântuirea dacă suntem membri ai bisericii adevărate?